Mediu de afaceri

    Indicatori macroeconomici principali

• PIB: 117,02 miliarde euro (preţuri curente, previziuni 2009);
• Rata de creştere anuală a PIB: -7,1% (preţuri curente, date provizorii 2009);
• Structura PIB pe categorii de resurse: agricultură 6,4%, industrie 23,7%, construcţii 9,8%, comerţ şi servicii 50,1% şi impozite nete pe produs 10,0%;
• Rata inflaţiei (dec./dec.): 4,74% (2009);
• Rata şomajului (la sfârşitul anului): 7,8% (2009);
• Deficitul comercial (bunuri & servicii, fob-fob): -7.02 miliarde euro (date provizorii 2009);
• Deficitul de cont curent: -5,05 miliarde euro (date provizorii 2009);
• Datoria externă: 78,66 miliarde euro (date provizorii 2009);
• Rezervele internaţionale: 30, 86 miliarde euro (la 31 dec. 2009).

Situaţia generală a economiei
După o creştere moderată a economiei de 2,1%, înregistrată în anul 2000, România a reuşit să diminueze în mod gradual decalajul faţă de celelalte statele membre ale Uniunii Europene (UE) datorită unei rate anuale de creştere economică de 6,2%, înregistrată în perioada 2001-2008.   Rata de creştere PIB, de 7,9%, atinsă în anul 2006, este una dintre cele mai ridicate din ultimii ani, atât la nivel naţional, cât şi la nivelul UE.  Nivelul PIB pe locuitor a crescut de la 2022,3 euro în anul 2001, la  6363,6 euro în anul 2008.
În perioada 2001-2008, cererea internă a reprezentat cel mai important factor de creştere economică, înregistrând o medie anuală de 9,4%. Factorul major al creşterii cererii interne l-a reprezentat adoptarea cotei unice de impozitare pe profit şi pe venit, începând cu 1 ianuarie 2005, ceea ce a condus la o relaxare fiscală. Ca urmare, sectorul privat a fost stimulat să investească şi, astfel, rata consum - investiţii a fost îmbunătăţită. În acelaşi timp, formarea brută de capital fix a crescut, în medie, cu 15,1% pe an, în perioada 2001-2008, iar cheltuielile cu consumul privat au crescut cu 10, 4% pe an în decursul aceleaşi perioade.
Creşterea economică, măsurată ca PIB în termeni reali, a continuat la un nivel susţinut şi în anul 2008, în ciuda deteriorării condiţiilor economice internaţionale, în special în a doua jumătate a anului, din cauza crizei economico-financiare globale, a creşterii preţului petrolului, precum şi a tendinţei inflaţioniste generale la nivel european. PIB-ul a crescut cu 7,1% în anul 2008, comparativ cu anul 2007. Această creştere s-a datorat, în principal, unei cereri interne susţinute pentru investiţii, începând cu anul 1990, dar care a necesitat şi atragerea de capital investiţional extern şi care a avut ca efect şi sporirea deficitelor comerciale şi de cont curent.
Boom-ul economic înregistrat între 2004 şi 2008 a dus la o supraîncălzire a economiei şi la dezechilibre fiscale: creşterea reală a PIB-ului s-a situat la o medie de 6, 6% în această perioadă; nivelul inflaţiei a atins un vârf de 8, 4% în trimestrul al II-lea 2008; deficitul de cont curent a ajuns la 12, 3% din PIB în 2008; băncile au apelat din ce în ce mai mult la finanţări externe pe termen scurt; iar jumătate din creditele pentru consumul privat au fost acordate în monedă străină. Astfel, România a fost expusă crizei economice globale, din cauza dezechilibrelor fiscale externe.

În aceste condiţii, autorităţile au decis să apeleze la sprijin financiar extern. Uniunea Europeană, Fondul Monetar Internaţional, Banca Mondială, Banca Europeană de Investiţii şi Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare au acordat asistenţă financiară României în valoarea de aproape 20 miliarde euro, pe termen mediu. Acest program de asistenţă financiară este condiţionat de implementarea unui amplu program de politici economice care vizează consolidarea fiscală şi măsuri de reformă în domeniul reglementărilor fiscale, reformelor structurale şi supravegherii sectorului financiar.
Adoptarea programului de politici economice a contribuit la o îmbunătăţire a percepţiei pieţei şi a avut un impact pozitiv asupra economiei româneşti. Stresul financiar s-a diminuat, presiunile  asupra ratei de schimb s-au redus, iar tensiunile de pe piaţa titlurilor de stat au scăzut, cu randamente medii ale titlurilor de stat în scădere de la 14% la finele anului 2008, la puţin peste 10% în luna august a anului 2009.
Restrângerea accesului la creditare şi scăderea cererii la export ca urmare a crizei la nivel mondial au provocat căderea economiei româneşti într-o recesiune severă, care a fost mai accentuată decât s-a previzionat. Pentru al treilea trimestru din anul 2009, PIB în termeni reali a fost cu 0,6% mai mic decât cel din trimestrul al doilea al anului 2009 şi a înregistrat o scădere de 7,1%, faţă de acelaşi perioadă a anului 2008. Pe parcursul primelor trei trimestre ale anului 2009, PIB a fost cu 7, 4% sub nivelul din perioada corespunzătoare a anului 2008. Pentru anul 2009, datele provizorii indică o creştere economică negativă de 7, 1% faţă de anul precedent.Multe din previziuni au indicat o uşoară redresare a economiei până la sfârşitul anului 2010.
Ca şi în multe alte ţări din regiune, recesiunea a fost cauzată de o scădere importantă a exporturilor, urmată de o contracţie foarte puternică a cererii interne. Rata şomajului a crescut de la 4, 4% înregistrată în urmă cu un an, la 7, 8% la sfârşitul anului 2009. Deşi presiunile salariale şi cele ale preţurilor se relaxează, inflaţia IPC a rămas relativ ridicată ceea ce reflectă, printre altele, creşterea bruscă a accizelor, dar şi creşteri ale cheltuielilor publice cu salarizarea. Cu toate acestea, la sfârşitul anului 2009, rata inflaţiei IPC (media anuală) a scăzut la 4, 74%, comparativ cu perioada similară a anului 2008 când a fost de 6, 3%.
În prezent este în curs o ajustare substanţială a balanţei de plăţi. Deficitul de cont curent a scăzut cu aproape ¾ în prima jumătate a anului 2009, comparativ cu aceeaşi perioadă a anului 2008. Aceasta reflectă contracţia drastică a volumului importurilor asociată cu scăderea cererii interne, ceea ce a compensat mai mult declinul exporturilor. Evoluţiile contului financiar şi de capital au fost mult mai favorabile decât cele preconizate, în condiţiile în care corporaţiile au înregistrat un nivel relativ ridicat al rulajului, cu un flux intens de ISD, compensând un rulaj mai scăzut mau scăzut efectuat de băncile străine.În acest context, presiunile pe cursul de schimb s-au relaxat.
Previziunile Uniunii Europene preiau ideea că aceste tendinţe se vor consolida în trimestrele ce vor urma. Redresarea cererii interne este de aşteptat să se producă cu o oarecare întârziere, având în vedere creşterea continuă a şomajului şi scăderea ritmului de creştere al salariilor. Creşterea PIB real este de aşteptat să devină pozitivă până la mijlocul anului 2010, conducând la o rată de creştere moderată a PIB real de ½% în anul 2010, majorându-se treptat până la 2 ½ % în anul 2011.
Cu toate acestea, redresarea va rămâne marginală din cauza nevoii continue de ajustare fiscală, a intrările reduse de capital, cel puţin în comparaţie cu perioada dinaintea crizei şi a ratei şomajului care continuă să rămână ridicată. Presupunând că pieţele financiare globale nu vor trece printr-o altă perioadă defavorabilă, economia s-ar putea redresa mai rapid. În cazul cel mai defavorabil, incertitudinea actuală ar putea întârzia punerea în aplicare a măsurilor menite să stabilizeze economia şi redresarea într-un mediu extern încă fragil.
Se aşteaptă ca rata şomajului să crească de la 5, 8% la aproximativ 8, 5% în 2011. Presiunile salariale s-au diminuat considerabil în cursul anului 2009, însă, este probabil să se accentueze din nou, deşi într-o măsură mai mică, odată cu revigorarea economică. Scăderea producţiei, restrângerea cererii interne şi stabilizarea cursului de schimb al monedei naţionale au determinat relaxarea semnificativă a presiunii inflaţioniste în ultimele luni.Cu toate acestea, inflaţia de bază rămâne relativ ridicată, ca urmare a creşterii accizelor şi a lipsei de flexibilitate de pe piaţa muncii.Inflaţia exprimată prin indicele armonizat al preţurilor de consum a coborât de la 7,9% în 2008, la 5,6% în 2009, aşteptându-se să atingă ţinta de 3, 5 +/-1%, fixată de BNR, la sfârşitul lui 2009. Pentru 2010 şi 2011, se estimează o nouă relaxare a acesteia de până la 3, 5% şi, respectiv, 3, 4%.
În anul 2008, soldul contului curent a înregistrat un deficit de 16.897 mil. euro, în creştere cu 1,3% faţă de anul precedent, reprezentând 12,3% din PIB, în timp ce, în 2007, deţinea 13,5% din PIB. La sfârşitul lunii decembrie 2009, deficitul de cont curent se ridica la 5.054 mil.Euro, în scădere cu 68, 7% comparativ cu anul anterior, datorită restrângerii deficitului balanţei comerciale pentru mărfuri (6.754 mil. euro, -64, 7% în raport cu anul anterior). Având în vedere că rata anticipată pentru creşterea importurilor o depăşeşte pe cea a exporturilor, se preconizează că, atât deficitul de cont curent, cât şi cel comercial se vor extinde cu ¼% în intervalul 2009-2011.

Comerţul exterior
În 2009, exporturile FOB s-au ridicat la 29.116,3 mil.euro, în timp ce, importurile CIF s-au cifrat la 38.896,9 mil.euro.Exporturile au scăzut cu 13,7%, iar importurile cu 32,0% comparativ cu 2008.În acelaşi timp, deficitul comercial FOB-CIF s-a situat la 9.780,6 mil. euro, marcând o reducere cu 13.735,1 mil. euro faţă de anul anterior. 
Comerţul cu mărfuri între statele membre UE (intra - UE 27) a însumat 21.642,0 mil. euro la livrări (export) şi 28.526,4 mil. Euro la import, reprezentând 74,3% din totalul exporturilor şi 73,3% din totalul importurilor.
Ponderi importante în structura exporturilor şi importurilor au revenit următoarelor grupe de mărfuri: maşini, aparate şi echipamente electrice mecanice (26,4% din exporturi şi 26, 9% din importuri), vehicule şi mijloace de transport (16, 8% din exporturi şi 7, 4% din importuri), textile, articole de îmbrăcăminte şi încălţăminte (14, 2% din exporturi şi 9, 7% din importuri), produse metalurgice (10,0% din exporturi şi 9,7% din importuri), produse chimice şi materiale plastice (8, 6% din exporturi şi 17,6% din importuri), produse agro-alimentare (7, 7% din exporturi şi 9,8% din importuri), produse minerale (6,1% din exporturi şi 10,0% din importuri), alte produse manufacturate, inclusiv mobilă şi materiale de construcţii (10,2% din exporturi, respectiv, 8,9% din importuri).
Principalele pieţe de export pentru produsele româneşti (reprezentând 67,4% din exporturile totale în 2009) au fost: Germania (18,8% din exporturile totale), Italia (15,3%), Franţa (8, 2%), Turcia (5, 0%), Ungaria (4, 3%), Bulgaria (3, 8%), Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord (3, 3%), Olanda (3, 3%), Spania (3,0%) şi Austria (2, 4%).
În acelaşi timp, cea mai mare parte a importurilor României (reprezentând 68,5% din totalul importurilor) a provenit din: Germania (17,3% din importurile totale), Italia (11,7%), Ungaria (8, 4%), Franţa (6, 2%), China (4, 9%), Austria (4, 8%), Federaţia Rusă (3, 9%), Olanda (3, 9%), Turcia (3, 8%) şi Kazahstan (3, 6%). 
Redresarea economiilor principalilor parteneri comerciali a avut un impact pozitiv asupra cererii externe: volumul exporturilor trimestriale s-a extins, astfel încât dinamica anuală a revenit pe o traiectorie pozitivă.

Investiţii străine
Potrivit datelor provizorii ale Băncii Naţionale a României (BNR), în anul 2009, investiţiile directe ale non-rezidenţilor în România s-au cifrat la 4.899 milioane EUR (comparativ cu 9.496 milioane EUR în anul 2008), acoperind deficitul de cont curent în proporţie de 96,9%. Pe parcursul anului 2009, în afară de suma menţionată, participaţiile la capitalul social (inclusiv profiturile reinvestite) s-au situat la 3.065 milioane EUR (comparativ cu 4.873 milioane EUR în 2008) iar creditele intra-grup (creditul net primit de către întreprinderile investiţie străină directă de la investitorii străini direcţi inclusiv din cadrul grupului) au atins nivelul de 1.834 milioane EUR (comparativ cu 4.623 milioane EUR în 2008).
Soldul de investiţii străine directe (ISD) la sfârşitul anului 2009 s-a cifrat la 51.692 milioane EUR, marcând o creştere cu 6% faţă de finele anului 2008. Participaţiile la capitalul social (inclusiv profiturile reinvestite) al întreprinderilor investiţie străină directă, la finele anului
2008, s-au majorat cu 3% faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent, ajungând la 35.953 milioane EUR (69,6% din stocul de ISD). Creditul net total primit de întreprinderile investiţie străină directă de la investitorii străini, inclusiv creditele intra-grup, s-a situat la 15,739 milioane EUR, în creştere cu 13% faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent (30,4% din soldul final de ISD). Creditul net include atât împrumuturile pe termen mediu şi lung, cât şi împrumuturile pe termen scurt acordate de investitorii străini întreprinderilor lor din România, atât direct, cât prin intermediul altor firme non-rezidente membre ale grupului.
După activitatea economică, cea mai mare parte a stocului de ISD a fost direcţionată către sectorul de prelucrare (peste 30% din totalul investiţiilor străine directe), din care, principalele sectoare beneficiare au fost: metalurgia, industria agroalimentară, a băuturilor şi tutunului, sectorul de procesare a petrolului, industria chimică, a cauciucului şi a maselor plastice, industria autovehiculelor şi a echipamentelor de transport, industria cimentului, sticlei şi ceramicii. În ciuda potenţialului semnificativ existent, anumite sectoare – precum industria textilelor, confecţiilor şi pielăriei – deţin o pondere mică în totalul acestor investiţii (numai 2%). Alte sectoare de activitate care au atras investiţii semnificative sunt reprezentate de sectorul asigurărilor şi intermedierii de operaţiuni financiare, care a deţinut o pondere de 20% din stocul total de ISD, sectorul imobiliar şi de construcţii, sectorul comerţului, sectorul de tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor.
Primele 5 ţări clasate după ponderea deţinută în soldul ISD la 31 decembrie 2008 sunt: Austria (18,8% din investiţiile străine directe la sfârşitul anului 2008, în scădere faţă de 21,4% înregistrat la finele anului precedent), Olanda (17,2%, în creştere faţă de 16,3% în anul 2007), Germania (15,4%, în creştere de la 11,7%), Franţa (8,8%, acelaşi nivel faţă de anul 2007) şi Italia (7,2% faţă de 6,1%, surclasând astfel Grecia în top 5 al investiţiilor după ţara de origine). Repartizarea a fost realizată în funcţie de ţara deţinătorului nemijlocit a cel puţin 10% din capitalul social al întreprinderilor investiţie străină directă rezidente, conform principiului „immediate country basis”.
Întreaga activitate a firmelor de investiţii străine directe a avut un impact pozitiv asupra fluxului de schimburi comerciale ale României, contribuind în proporţie de peste 70% la valoarea exporturilor totale şi de peste 60% la valoarea importurilor totale.

Stimulente pentru investiţii
Stimulentele pentru sprijinirea investiţiilor şi afacerilor în România se referă, în principal, la:

• Stimulente fiscale pentru companii: depreciere accelerată, scutire de impozit pe profitul reinvestit, stimulente speciale pentru cheltuielile legate de activităţile de cercetare şi dezvoltare, scutire de impozit pe dividendele aferente profitului reinvestit, reducerea cotei TVA pentru vânzare clădiri, scutiri de taxe locale pentru afacerile derulate în parcuri industriale, ştiinţifice şi atehnologice;
• Stimulente pentru angajarea unor categorii speciale de personal, cum ar fi tinerii absolvenţi;
• Scheme de ajutor de stat pentru sprijinirea investiţii de anvergură (peste 50 milioane euro, respectiv peste 100 milioane euro) şi a investiţiilor menite să asigure dezvoltarea economică susţinută; sprijin pentru dezvoltare regională; îmbunătăţirea activităţi economice în parcuri industriale/tehnologice şi în zone de comerţ liber; dezvoltarea resurselor de energie regenerabilă; şi consolidarea sectoarelor de prelucrare industrială.