Poveşti de succes

1. Doctor chinez în România“Departe de casă, într-o zonă montană unde nu este niciun alt chinez, respectul şi înţelegerea reciprocă între mine, colegi şi pacienţi, sinceritatea, au făcut ca prietenia noastră să se adâncească permanent.Mulţi m-au întrebat dacă, fiind singură între munţi, nu mă apucă dorul de casă şi nu simt singurătatea. Să fiu sinceră, uneori îmi este dor de casă, simt singurătatea, dar sunt şi multe lucruri care mă bucură şi fac să-mi dispară dorul de casă şi sentimentul de singurătate.Uneori, un mesaj telefonic mă emoţionează zile întregi.”
Aşa încep amintirile doamnei doctor Wang despre începutul vieţii ei în România.Cine este doctorul Wang? Aflăm în continuare din interviul pe care l-a acordat redactorului nostru:
“Prima dată am venit la 6 decembrie 1998, de la Beijing. De profesie sunt medic şi am lucrat la Centrul de cercetare în acupunctură din Beijing. Consilierul Ambasadei României din Beijing, dl. Lupeanu, m-a invitat să vizitez România, spunându-mi că este o ţară foarte frumoasă. Atunci era iarnă, iar eu mă aflam în concediu, aşa că mi-am spus ‘de ce nu, voi merge să vizitez România’. Am ajuns la Centrul medical din Geoagiu, unde erau mulţi oameni suferinzi, motiv pentru care, după numai o zi, am început să lucrez aplicând metodele medicinei tradiţionale chineze. Pacienţii cunoşteau deja unele aspecte referitoare la acupunctură, aceasta fiind aplicată în Europa de mai multă vreme.Comparativ cu alte ţări europene, metodele acupuncturii au pătruns ceva mai târziu în România, dar acum sunt din ce în ce mai răspândite. Revenind la Geoagiu, erau peste o sută de pacienţi, aşa că am decis să rămân acolo.”

Despre Geoagiu-Băi a avut amabilitatea să ne vorbească doctorul Petre Racoviţă, unul dintre apropiaţii colaboratori ai doamnei Wang:
“Despre Geoagiu-Băi vă pot spune că este o staţiune de interes national cu regim permanent, situată în partea central-vestică a României, în raza oraşului Geoagiu. Renumele localităţii Geoagiu datează din perioada romană, vechiul nume se pare că era Germisara şi provenea de la izvoarele termale.S-ar părea că, în limba dacă, Germi însemna cald şi Sara - apă.Ca atare, de aici ar fi venit şi denumirea. Izvoarele terapeutice termale au fost extrem de apreciate încă din antichitate, fapt demonstrat de existenţa vechilor instalaţii balneare romane, bazinele fiind săpate în roca vechiului izvor. Bioclimatul zonei este extrem de liniştit şi plăcut datorită amplasării într-o zonă depresionară ferită de vânturi puternice şi cu precipitaţii situate sub valoarea medie anuală.”
Aflăm de la doctorul Racoviţă că, în staţiunea Geoagiu, izvoarele minerale sunt constituite din ape carbogazoase, calcice, magneziene, mezotermale şi hipotone, motiv pentru care se aplică tratamente în special pentru pacienţi cu boli ale aparatului locomotor - spondiloze, oxantroze - afecţiuni inflamatorii, afecţiuni ale sistemului nervos central, periferic, nevralgii, nevrite etc.De asemenea, se tratează afecţiuni ale sistemului cardiovascular - hipertensiuni în stadiul întâi, sechele după infarct, tulburări circulatorii periferice, arterită arteriosclerotică. Tot aici, pacienţii cu nevroze beneficiază de tratament datorită factorilor naturali de mediu deosebiţi: apele minerale, aero-ionizare negativă ridicată, cât şi dotărilor cu aparatură medicală specifică, a masajului terapeutic.”
    
Începutul activităţii sale în staţiunea Geoagiu nu a fost uşor, doamna Wang petrecând, totuşi, o perioadă destul de lungă după cum spune ea, “departe de casă”.
“La Geoagiu am stat 2 ani şi jumătate. În tot acest timp am avut numai o lună de vacanţă. Trebuie să vă spun că după prima mea sosire la Geoagiu m-am întors la Beijing, iar spitalul la care lucram a încheiat un acord prin care s-a convenit să-mi desfăşor activitatea la Geoagiu. În mai 1999 a început războiul din Iugoslavia. Atunci mi-a fost frică, am vrut să mă întorc în China, dar colegii m-au rugat să rămân, mi-au spus că le place ceea ce fac, că au nevoie de mine şi că mă vor proteja. M-am întors totuşi la Beijing, dar a fost numai pentru a reînnoi prevederile acordului, şi am revenit în România.
Dupa aproape 3 ani petrecuţi la Geoagiu am ajuns la Piteşti, unde am lucrat o perioadă scurtă de timp. Mă sunau pacienţi din Bucureşti şi veneau la Piteşti, pentru tratament. Era destul de greu, aşa că am venit la Bucureşti. O perioadă de timp mai mergeam la Piteşti, o dată la 2-3 săptămâni, pentru a trata pacienţii pe care-i aveam acolo.”
Aflăm în continuare despre tipurile de afecţiuni pe care le tratează prin metodele specifice medicinei tradiţionale chinezeşti.
“În general sunt afecţiuni întâlnite frecvent, dar sunt şi din cele mai complicate. Printre cele frecvente aş enumera artrita, sciatica, afecţiuni dureroase.Acestea sunt cele mai des întâlnite.În ce priveşte afecţiunile complicate, mă refer la unele forme de cancer, cum ar fi cel pulmonar, cancerul la ficat, tumori benigne, dar prescriu şi tratamente pentru slăbit. După cum vedeţi, tot felul de afecţiuni interne.
Am mulţi pacienţi români şi cred că sunt mulţumiţi de tratamentele mele.În multe ţări se folosesc metodele medicinei tradiţionale chinezeşti, medicamente chinezeşti, precum şi acupunctura pentru tratarea bolilor mai complicate.”

În amintirile doctorului Wang, profesorul universitar N.N. Constantinescu, fost pacient la vârsta de 80 de ani, ocupă un loc aparte: “Domnul profesor avea 80 de ani, iar starea sănătăţii sale era deosebit de complicată. Dar avea o gândire clară, limpede şi vorbea fluent limba engleză. Cunoştea foarte bine China, citise multe cărţi chinezeşti, avea cunoştinşe bogate şi profunde despre China. Moartea sa m-a îintristat pentru multă vreme. Spiritul lui, de o mare nobleţe, va rămâne veşnic viu. Am aflat unde este înmormântat, am luat flori proaspete şi lumânări, iar la cimitir am păstrat tăcerea în faţa crucii pe care este gravat numele profesorului. L-am văzut, parcă, pe domnul profesor plantând flori în grădina Raiului şi i-am spus: ‘Domnule profesor, am venit să vă văd, medicul din China nu v-a uitat!”

Dr. Wang se află în România din 1998. În fiecare an revine în China de două ori. Dar, în România, cum îşi petrece timpul liber?
“Înainte, când lucram la Geoagiu, vizitam localităţile din împrejurimi. Acum pot spune că am vizitat toate oraşele importante din Romania.Am fost la Constanţa, la Sibiu, la Sinaia, Sighişoara şi multe altele. De asemenea, am fost invitatş la multe căsătorii, botezuri şi am căpătat o simpatie din ce în ce mai mare pentru această ţară necunoscută mie în trecut.”
Revenind la specialitatea sa, medicina chineză tradiţională, dr. Wang menţine legătura cu doctorii din România şi aflăm în ce constă colaborarea cu medicii români:
“Eu şi în China am tratat pacienţi din alte ţări. Corpul uman este asemănător, bolile sunt asemănătoare, deci este relativ uşor să practici medicina într-o altă ţară. Aici am descoperit că, în Europa, tratarea sclerozei prin acupunctură este foarte răspândită. În Asia, această boală este rar întâlnită, dar am observat că este frecventă în Europa. Ca urmare a cercetărilor moderne, consider că medicina tradiţională chinezească şi medicina occidentală trebuie să colaboreze, în unele domenii, în folosul pacienţilor. Cunosc medici români care au studiat în China medicina tradiţională. Ei mă ajută foarte mult, unul fiind fostul şef al Direcţiei Sanitare din Piteşti.
Dar trebuie să spun că sunt şi medici care nu înţeleg medicina tradiţională chinezească, motivul fiind acela că este vorba de un domeniu destul de complicat.Dacă nu te-ai întâlnit cu medicina tradiţională nu poţi avea încredere şi, deci, nu o poţi înţelege.Privind sub acest aspect, România se situează în urma ţărilor occidentale. În Franţa şi Germania sunt mult mai mulţi medici care au studiat şi practică medicina tradiţională. La facultatea de medicină din Paris, de exemplu, se predau cursuri de acupunctură. La fel şi în Olanda. În Germania, tratamentul prin acupunctură este prevăzut în carnetul de asigurare. În România sunt câţiva medici tineri care au studiat în China şi, în plus, vorbesc bine limba chineză. Unul dintre aceştia este Alice, care a învăţat foarte bine. Ne întâlnim adesea, este un medic foarte bun. Apoi este doctorul Marius, din Baia Mare, unde a deschis un cabinet medical pentru tratarea prin acupunctură. El a învăţat în urmă cu 15 ani în China şi doreşte să meargă iarăşi.”   

Impresii, amintiri...  Iată, însă, că nu numai dr Wang are nostalgia locurilor prin care a trecut, a oamenilor pe care i-a cunoscut şi apreciat. Dr Petre Racoviţă ne împărtăşeşte, de la Geoagiu, câteva din impresiile pe care i le-a lăsat medicul chinez:
“Un om de o valoare excepţională şi, totodată, un mare prieten al României. Dna Wang era un medic foarte bun atât în medicina alopată, cât şi în medicina tradiţională chineză.Vă spun asta întrucât am colaborat aproximativ 3 ani, împreună am tratat cu rezultate foarte bune o gamă deosebit de extinsă de afecţiuni, dintre care aş vrea să specific scleroza multiplă, sechele după afecţiuni neurologice; am avut sute de pacienţi atât din ţară cât şi din străinătate - Olanda, Germania, Norvegia. Despre rezultatele tratamentelor în scleroza multiplă dna Wang a şi publicat un studiu în revista Institutului Naţional de Acupunctură din China. Dna Wang a fost primită foarte bine, pentru dânsa a fost un mare şoc venirea la Geoagiu-Băi pentru că a fost prima dată când a venit în Europa şi, bineînţeles, în România. Ne-am înţeles foarte bine încă de la început, este un om deosebit de cald, cu toate că puteam să comunicăm doar în limba engleză şi existau unele limitări pâna când am reuşit să ne familiarizăm cu limbajul celuilalt. Toţi cei din jurul dumneaei au apreciat-o şi pacienţii s-au împrietenit cu dânsa. Am rămas, pot spune, prieteni apropiaţi. Ne sunăm, ne vizităm de câte ori avem posibilitatea şi sper să reuşesc s-o conving să revină la Geoagiu şi să reluăm colaborarea noastră în beneficiul staţiunii şi al pacienţilor.”

În perioada petrecută în România, dr Wang a tratat circa 20 mii de bolnavi. A scris articole de specialitate şi a reuşit, de asemenea, să demonstreze o profundă sensibilitate sufletească. Către finalul amintirilor sale, dr. Wang ne spune: “Am vizitat mai multe oraşe şi sate româneşti. Am văzut transformările prin care a trecut România în ultimii ani şi am constatat dezvoltarea remarcabilă a ţării. Am venit în pădurea primăverii şi admir apa limpede a lacului de aici, aud cum duhul prieteniei cheamă omenirea. Aş vrea să scriu despre multe fapte de prietenie, aşa cum cere inima mea neliniştită.
Trimit rugăciunea mea Celui din Cer: Trăiască prietenia chino-română! Trăiască pacea!”

2. ROMANIA, CHINA ŞI ANTARCTICA
Sub titlul “România, China şi Antarctica”, vă propunem un subiect pe care, sinceri să fim, era foarte greu să-l anticipăm. Totul a pornit de la un comunicat de presă prin care se anunţa lansarea cărţii cu titlul “Ştiinţă pe gheaţă: cu chinezii în Antarctica”, scrisă de Teodor Negoiţă.Pe autor îl văzusem, de-a lungul anilor, în unele buletine de ştiri televizate şi ştiam că activează în domeniul cecetărilor polare.
La sfârşitul lunii martie 2005, Teodor Negoiţă lansează cartea în care prezintă povestea expediţiei sale în Antarctica, împreună cu cercetători chinezi. Cine este Teodor Negoiţă ne spune chiar autorul, în prefaţa cărţii sale: “Am devenit prizonierul ţinuturilor albe, întinderi nesfârşite care se confundă cu orizontul.Sunt strâns legat de privaţiunile cele mai dure ale unei expediţii. Viaţa m-a învăţat că pasiunea pentru Polii Pământului se plăteşte cu trecerea timpului.Dacă m-aş fi oprit la timp, acum aş fi fost liber. M-am încăpăţânat să continui. În săptămânile petrecute în cort, singur, în Groelanda sau Spitsbergen, cu inima cât un purice de frica ursului alb, detestam lipsa mea de curaj şi râvneam confortul de acasă.”
Teodor Negoiţă a publicat peste 60 de lucrări ştiinţifice în domeniul cercetărilor polare şi două cărţi în limba engleză. Este primul român care ajuns la Polul Nord, a organizat sau participat la numeroase expediţii româneşti şi internaţionale, iar în 1997 a avut o expediţie solitară de peste 300 km, pe schiuri, atingând gheţarul Lomonosov. În perioada noiembrie 2002-martie 2003 a participat la cea de-a 19-a expediţie chineză în Antarctica.
Asemenea performanţe apar după mulţi ani de pregătire intensă.
“La început m-am ocupat de speologie, am făcut timp de 10 ani speologie solitară în peşterile româneşti, după ce am activat în grup. În anii ‘86-‘87, am iniţiat primul program românesc de cercetări polare. După 1990, împreună cu 14 cercetători români, am organizat şi condus expediţii ştiintifice în Groenlanda, în Nordul extrem al Canadei, arhipeleagul Swaltzbarg şi după fiecare expediţie gândul meu era să ajung la Polul Nord, să ating vârful planetei. În anul 1995 s-a îndeplinit acest vis al meu, în cadrul unei expediţii ruseşti.A fost mai întâi o şcoală, în Nord, intrarea în contact cu cercetători din alte ţări ca Norvegia, Canada, Rusia, Danemarca. România este membră a Tratatului Antarctica şi are o tradiţie care, dacă nu este continuată, se pierde. Să nu uităm, românul Emil Racoviţă a fost primul biolog din lume care a studiat viaţa pe continentul alb, în urmă cu circa 100 de ani, în cadrul expediţiei Belgica. Această tradiţie ne-a ajutat să intrăm în Antarctica, dar mai era necesară şi contribuţia noastră.Aşa încât, prima mea intrare în Antarctica a fost în anul 1998, în cadrul unei expediţii ruseşti. “

În anul 1994 Teodor Negoiţă a înfiinţat Institutul Român de Cercetări Polare, iar în anul 1996, Fundaţia Antarctica Română. România este parte a Tratatului Antarctic începând din anul 1997, Negoiţă reprezentând ţara noastră la şedinţele Tratatului. El a participat la multe proiecte internaţionale privind stabilirea unor zone de interes ştiinţific special, proiecte de management pe linie de mediu în Antarctica etc.
Aflăm în continuare despre începerea colaborării cu partea chineză.
“După o şedinţă a Tratatului desfăşurată în 2001, la Sankt Petersburg, chinezii m-au contactat prin directorul general al Administraţiei Arctice şi Antarctice din China, dl. Chen Liqi. Acesta m-a întrebat de planurile pe care le am şi mi-a propus să încep o cooperare pe care am acceptat-o cu plăcere. Până la acea dată nu ştiam mai nimic despre programele chinezeşti, decât din ceea ce raporta la Tratatul Antarctic. Pot să spun că China este o putere în Antarctica, unde are două staţii mari: una în Antarctica de Vest, Staţia Marele Zid şi una în Estul Antarcticii, Zhong Shan. Eu am fost în ambele zone şi în ambele staţii.Deci acesta a fost începutul colaborării mele cu China.”

Despre colaborarea româno-chineză ne vorbeşte şi directorul adjunct al Administraţiei Chineze Arctice şi Antarctice, dl.Wei Wenliang.“Am avut prilejul de a desfăşura lucrări de cercetare la Polul Sud împreună cu domnul Negoiţă. Sunt foarte mulţumit că am lucrat cu el, pentru că România a devenit al 11-lea membru al Tratatului Antarctic în anul 1971, iar China a devenit membru în anul 1984. Cercetările domnului Negoiţă la Polul Sud, îndeosebi în ce priveşte solul, apa, gheaţa au o contribuţie esenţială pentru dezvoltarea cercetării vieţii în această regiune, iar el este un important om de ştiinţă.Activitatea s-a desfăşurat pe o perioadă de o sută de zile, la staţiile Chinei Chang Cheng şi Zhong Shan. Împreună cu Negoiţă am avut lucrări de cercetare şi în ce priveşte poluarea în zonă, activitatea acestuia fiind remarcabilă. Pot spune că această expediţie de cercetare la Polul Sud, atât pentru cercetarea chineză cât şi pentru cea românească a avut cele mai bune rezultate din anul respectiv. Mediul din Antarctica este foarte aspru, dar Negoiţă a efectuat multe acţiuni de cercetare pe teren, de multe ori deplasându-se în zone îndepărtate, având asupra sa toate echipamentele necesare, îl admir pentru eforturile depuse. Polul Sud este o regiune, un mediu deosebit, este singurul continent nelocuit, este un spaţiu al nostru, al umanităţii. În ce priveşte cercetarea Antarcticii noi nu am făcut suficient de mult dar sper ca China şi România să desfăşoare acţiuni comune pentru dezvoltarea cercetării polare.”

Expediţia a început la 16 noiembrie 2002, din portul Shanghai, la bordul vasului Xue Long. A traversat Pacificul de Sud, s-a oprit în Antarctica de Vest, unde a activat 2-3 săptămâni, a traversat Atlanticul de Sud şi, în Antarctica de Est, a intrat până la 500 km în interiorul continentului. La întoarcere a traversat Oceanul Indian, a trecut prin Australia şi la 20.03.2003 a revenit la Shanghai.
 
Pe timpul expediţiei, Teodor Negoiţă a activat în cadrul echipei de oceanografi la determinarea bioxidului de carbon în apa mării, iar pe continent a desfăşurat programul de cercetare împreună cu un geolog chinez, profesorul Chen. În interiorul continentului, la Mountains Grove, la 500 km în interiorul Antarcticii şi la o înălţime de 2000 metri,  a prelevat mostre de sol, gheaţă, nisip, precum şi probe de material biologic pentru studii legate de schimbările climatice, bioprospectări, poluare.
Cercetatorul roman ne vorbeşte despre activitatea sa: “Eu am avut un program propriu de cercetare. Activitatea mea a fost programul specific de cercetare care s-a îmbinat cu activitatea ştiinţifică a chinezilor. Au fost foarte multe discuţii, am participat alături de ei la determinări, analize. Cred că le-am fost de folos, pentru că am experienţă în astfel de activităţi, aceasta a fost a 12-a expediţie polară la care am participat şi a doua în Antarctica. Eu am fost al 4-lea străin care a participat cu expediţii chineze în Antarctica, primii fiind un american, un sud-coreean şi un japonez. Au fost şi premiere: în arealul Munţilor Grove nu mai intrase niciun străin în afară de cercetătorii chinezi. Cu această ocazie eu am intrat în acea zonă iar ei se gândesc ca pe viitor să mă mai trimită în acest areal unde se colecţionează meteoriţi.”

Referitor la călătoria până în Antarctica, pe dl Negoiţă l-a impresionat în mod deosebit căpitanul vasului, Yuan Shao Hong. Şi aceasta datorită faptului că, înconjurând Pământul prin emisfera sudică, vasul a străbătut furtuni teribile, cicloane, momente în care spărgătorul de gheaţă Xue Long era ca o nucă în bătaia furiei naturii.În astfel de situaţii, căpitanul Yuan stat permanent la cârma vasului în condiţiile în care nu se putea naviga cu pilotul automat. Au fost momente foarte grele.De altfel, căpitanul Yuan a fost nominalizat de către un post TV, în anul 2002, printre primii zece cei mai curajoşi oameni din Shanghai.
Aflăm în continuare despre tradiţia şi facilităţile Chinei în domeniul cercetării polare.
“Aceasta a fost a 19-a expediţie chineză în Antarctica. Au două staţii importante, bine dotate, funcţionează două clădiri cu suprafaţa de 4000 mp fiecare, la nivel de hotel de 2-3 stele.Acestea sunt construite urmând modelul noilor tehnologii. În plus, au un vas foarte bine dotat, spărgătorul de gheaţă Xue Long, vehicule de transport şi alte echipamente necesare unei astfel de expediţii. Cercetătorul chinez are posibilităţi de cercetare, are şi ambiţie şi vrea tot mai mult.”  
În general, cunoştinţele opiniei publice despre zonele polare sunt reduse la faptul ca acolo sunt gheţuri veşnice, urşi polari şi renumiţii pinguini.Cum se justifică interesul oamenilor de ştiinţă pentru aceste zone?
“Oamenii nu cunosc Antarctica, Antarctica este altă planetă, este altceva. În plus, este singurul loc de pe Pământ unde se poate face cercetarea de cea mai înaltă calitate în mai multe domenii: cercetări spaţiale, în care ruşii şi chinezii sunt foarte interesaţi. Atmosfera fiind foarte uscată, se poate cerceta foarte bine Cosmosul fără să utilizezi sateliţi. Se pot face bioprospectări, se pot studia aspecte referitoare la probleme fundamentale ale planetei, precum schimbările bioclimatice şi multe altele.Sunt multe ţări care doresc să intre în Antarctica, dar este greu. Mediul înconjurător este foarte sensibil şi nu trebuie poluat. Aici este marea problemă, marea grijă, protecţia mediului.”

Dl Wenliang ne vorbeşte despre motivele pentru care Teodor Negoiţă a fost invitat să participe la expediţia organizată de China: “Putem spune că România a început foarte devreme cercetările polare.Cercetările efectuate de România la Polul Sud au o îndelungată tradiţie. România a avut un cercetător, Emil Racoviţă, primul om de ştiinţă care a studiat formele de viaţă la Polul Sud. Teodor Negoiţă este un prieten pe care l-am întâlnit adesea la şedinţele Tratatului Antarctic, a fost de acord să facă cercetări împreună cu oamenii de ştiinţă chinezi şi a primit sprijinul guvernului nostru şi al ambasadei Chinei din România, având în vedere prietenia tradiţională chino-română şi colaborarea în cercetarea Polului Sud. Apreciez colaborarea în acest domeniu cu Teodor Negoiţă şi considerăm că activitatea noastră comună a fost o dovadă a de prietenie şi a avut un mare succes.”

În ultimii ani, ca urmare a discuţiilor bilaterale desfăşurate inclusiv în Antarctica pe timpul expediţiei chineze, România a reuşit să obţină o bază australiană în Antarctica, pe o perioadă de 20 de ani.Acordul final a fost semnat cu prilejul şedinţei Tratatului din iunie 2005, la Stockholm. Baza se numeşte Law-Racoviţă, Philip Law fiind unul dintre exploratorii care au activat în Antarctica la începutul secolului 20, iar Racoviţă a fost biologul român care a activat în urmă cu peste 100 de ani în Antarctica.
De activităţile ulterioare din aceasta baza, precum şi de colaborarea cu cercetătorii ruşi, chinezi şi australieni sunt legate şi planurile viitoare de cercetare ale lui Teodor Negoiţă. “Baza română din Antarctica se află în apropierea Staţiei Progres a Federaţiei Ruse, dar şi în vecinătatea staţiei chinezeşti, la numai 2 kilometri de aceasta.Şi, din acest punct de vedere, prezenţa românilor în această bază preluată de la australieni reprezintă o deschidere. În acest fel putem intra în contact direct şi să colaborăm în diferite programe.”
Rezultatele cercetărilor româneşti în Antarctica au fost materializate prin lucrările ştiintifice prezentate de Teodor Negoiţă la şedinţele Tratatului Antarctic desfăşurate la Madrid şi la Cape Town.

Wei Wenliang vorbeşte şi despre lucrările pe care cercetătorii chinezi le-au elaborat referitoare la spaţiul Antarcticii: „Specialiştii chinezi cercetează Antarctica de 20 de ani şi au avut peste o mie de discursuri în ţară şi străinătate. De asemenea, cercetătorii chinezi au scris numeroase cărţi şi articole de specialitate, dar este vorba de cercetători de diferite niveluri. Sper să citesc cât mai curând cartea scrisă de dl Negoiţă.”

Ambasada RP Chineze în România a sprijinit schimburile de scrisori între partea română şi cea chineză pe timpul pregătirii expediţiei.După încheierea acesteia, ambasada a sprijinit şi publicarea cărţii “Ştiintă pe gheaţă.”Prezent la lansarea cărţii, ambasadorul RP Chineze în Romania, dl. Xu Jian, a spus: “Mă bucur foarte mult să particip la lansarea acestei cărţi. Această carte este un rezultat al colaborării î română şi chineza.După cum aflat din această carte, Teodor Negoiţă a petrecut 130 de zile împreună cu colegii chinezi. Între China şi România există o colaborare tradiţională care dateaza de multă vreme şi care a rezistat la toate schimbările interne şi internaţionale.Această colaborare a pătruns în toate sferele de activitate, inclusiv în acest domeniu. Prin această carte putem afla despre prietenia dintre Teodor Negoiţă şi colaboratorii lui din China.Îl felicit pe dl Negoiţă şi îi urez succes în continuare!”

După şase luni petrecute cu oameni dintr-o altă ţară, dintr-un alt continent, Teodor Negoiţă ne împărtăşeşte impresiile sale: “Colegii chinezi sunt prietenoşi, dornici de a discuta probleme ştiinţifice, sunt dotaţi cu inteligenţă, cu aparatură, sunt dornici de a cunoaşte. Majoritatea, aş spune, au o simpatie deosebită pentru România.Eu cred că sunt singurul român care a trăit o perioadă aşa lungă cu chinezii: am muncit împreună, am mâncat împreună, am desfăşurat toate activităţile cotidiene împreună. Eu m-am bucurat de o prietenie deosebită pe timpul expediţiei, m-au sprijinit, dovadă că în amintirea acestor relaţii care sper că vor continua am dedicat această carte cercetătorilor şi echipajului vasului care au participat la cea de-a 19-a expediţie chineză în Antarctica.”