ATRACŢII TURISTICE DIN ROMÂNIA AFLATE ÎN PATRIMONIUL UNESCO

În patrimoniul cultural mondial UNESCO se află şi câteva obiective din România care figurează printre principalele atracţii turistice din ţara noastră.

Primul obiectiv din România intrat în patrimoniul UNESCO ca “Rezervaţie a Biosferei” a fost, la începutul anilor ’90, Delta Dunării, cea mai întinsă zonă compactă de stufărişuri de pe planetă, în care şi-au găsit loc 331 de specii de păsări, unele dintre ele fiind declarate monumente ale naturii. În Delta Dunării există aproape 1.700 de specii de floră şi circa 3.500 de specii de faună. Pe toată întinderea Deltei trăiesc numai 14.500 de locuitori, grupaţi în 25 de aşezări umane, ocupaţiile tradiţionale fiind pescuitul, creşterea animalelor şi agricultura. Valoarea universală a Rezervaţiei Delta Dunării a fost recunoscută prin includerea ei în reţeaua universală a rezervaţiilor biosferei, în cadrul programului “Omul şi biosfera”, lansat de UNESCO în anul 1970. Delta Dunării a devenit în timp o destinaţie pentru un turism specializat, cu mai multe variante precum turismul ştiinţific, turismul de aventură, agroturismul, turismul cultural şi educaţional. În prezent, există 19 trasee turistice şi 7 terestre omologate de Admnistraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, al cărei sediu se află în municipiul Tulcea.

Monumentele arhitectonice care au intrat în patrimoniul UNESCO în ultimii ani sunt unice şi se numără printre principalele obiective turistice ale României, precum mănăstirile din Bucovina, nordul Moldovei, care sunt unice în Europa şi în lume. Mănăstirile nu sunt impozante ca dimensiune, aşa cum sunt, de exemplu, bisericile gotice din vest, dar sunt impozante prin intimitatea lor, prin frescele şi picturile de pe ziduri, prin frumuseţea lor.

Bisericile bucovinene cu fresce exterioare din secolele 15-16, unicat în Europa, au intrat în patrimoniul UNESCO în 1993, împreună cu mănăstirea Horezu (situată în partea sudică a României). Pe lista UNESCO se află bisericile Sf. Gheorghe din Suceava, Pătrăuţi şi Arbore, precum şi mănăstirile Probota, Voroneţ, Humor şi Moldoviţa. Cea mai cunoscută dintre mănăstirile bucovinene este Voroneţ, situată la 39 de kilometri faţă de municipiul Suceava şi la mică distanţă de oraşul Gura Humorului. Biserica acestei mănăstiri a fost ridicată de către domnitorul Moldovei, Ştefan cel Mare, în vara anului 1488, fiind reprezentativă pentru stilul moldovenesc caracterizat printr-o armonizare a elementelor bizantine şi gotice, la care se adaugă motive populare specifice acestor locuri. Pictura interioară a bisericii a fost realizată în timpul domniei lui Ştefan cel Mare,  iar cea exterioară în timpul celei de-a doua domnii a lui Petru Rareş (1541-1546), fiu natural al lui Ştefan cel Mare. Mănastirea Voroneţ este supranumită “Capela Sixtină a Estului” deoarece întreg peretele exterior de apus al bisericii este o uriaşă compoziţie de secvenţe care ilustrează “Judecata de Apoi.”

Nu numai biserici ortodoxe din Bucovina figurează pe lista UNESCO, ci şi câteva dintr-o altă provincie istorică românească – Maramureş, unde se află câteva obiective unicat, e vorba de bisericile de lemn din Maramureş.Sunt singurele biserici ortodoxe din lemn construite în stil gotic.Unele fascinează prin picturi.Toate au turnurile înalte, precum cele din Bârsana şi Ieud, iar cea din Şurdeşti fascinează mult şi prin dimensiune. Biserica din Şurdeşti este cea mai înaltă biserică istorică de lemn din Europa, este biserică greco-catolică şi a fost construită la începutul secolului 18.
Opt biserici de lemn din Maramureş au fost incluse în patrimoniul UNESCO în anul 1999, împreună cu biserici fortificate săseşti din Transilvania, cu fortăreţe dacice din Munţii Orăştie (vestul Carpaţilor Meridionali) şi cu centrul istoric al oraşul Sighişoara. Cetăţile fortificate săseşti şi bisericile fortificate săseşti din sudul Transilvaniei sunt, de asemenea, unicat, în primul rând că reprezintă cel mai estic vestigiu al civilizaţiei saxone, al civilizaţiei germane, sunt dispuse, practic, la poarta Occidentului, căci România chiar se află la interferenţa dintre Occident şi Orient.

Satele săseşti din Transilvania sunt specifice primelor secole ale celui de-al doilea mileniu, aşezările fiind ridicate în această zonă, pe atunci de graniţă, de către colonişti veniţi îndeosebi din Saxonia. Întrucât trebuiau să facă faţă invaziilor turce sau tătare sau războaielor, zona centrală a aşezării, acolo unde se afla şi biserica, a fost întărită cu ziduri de apărare. Biserica reprezenta singurul edificiu de dimensiuni suficient de mari pentru a adăposti întreaga populaţie a aşezării rurale.În consecinţă, bisericile săseşti au fost transformate pentru a putea funcţiona ca ultimă redută în cazul unui atac. Modalităţile de fortificare a bisericilor săseşti au fost diverse, astfel încât nu se poate vorbi despre un anume stil arhitectonic, ci de un stil specific fiecărei comunităţi locale. De aceea, siturile săseşti din Transilvania sunt astăzi monumente de arhitectură, unicat în Europa pentru rolul lor complex: civil, religios şi militar.
Din cele peste o sută de aşezări săseşti din Transilvania, pe lista UNESCO regăsim 7: Biertan, Câlnic, Dârjiu, Prejmer, Saschiz, Valea Viilor şi Viscri, toate grupate în judeţele Braşov, Sibiu, Harghita şi Alba.
Obiectivele prezentate şi aflate pe lista UNESCO sunt incluse şi în programele companiilor de turism din România. Aceste programe sunt circuitele clasice ale României pentru turiştii străini şi cam toate includ obiective din patrimoniul UNESCO. 

ZONE TURISTICE

Marea Neagră

Staţiunile litoralului românesc al Mării Negre reprezintă destinaţia turistică internă preferată a românilor. Litoralul românesc al Mării Negre se întinde pe o lungime de 245 km însă, ţinând cont că în partea nordică se află Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, el este valorificat în scop turistic doar în partea sudică, mai precis între Năvodari şi Vama Veche. Între cele două repere întâlnim preponderent o plajă cu nisip fin. La acestea adăugăm marea cu o salinitate redusă, ţărmul uniform şi orientarea plajei spre răsărit, ceea ce crează premisele unei vacanţe relaxante. Staţiunile de pe litoralul românesc al Mării Negre sunt, de la nord la sud: Năvodari, Mamaia, Eforie Nord, Eforie Sud, Techirghiol, Costineşti, Olimp, Neptun, Jupiter, Cap Aurora, Venus, Saturn, Mangalia, la acestea adăugându-se locaţiile turistice 2 Mai şi Vama Veche.

În topul staţiunilor se plasează staţiunea Mamaia. La Mamaia s-a inaugurat portul turistic, este un Aqua Magic, telegondola şi autobuze turistice supraetajate care circulă pe toată lungimea coastei de plajă românească.

Oferta estivală a litoralului românesc este completată de cea balneoclimaterică. Situată la 14 km sud faţă de Constanţa, staţiunea Eforie Nord a reintrat în ultimii ani în atenţia turiştilor români şi străini. Oferta de cazare a fost îmbunătăţită prin apariţia mai multor hoteluri şi pensiuni noi şi prin modernizarea unor capacităţi de cazare. În policlinicile balneare din Eforie Nord este valorificat nămolul cu calităţi terapeutice al lacului Techirghiol, aflat în vecinătate. O altă staţiune care a crescut mult în ultimii ani este Saturn. Au fost renovate şi modernizate hotelurile amplasate chiar pe malul mării, alături de un parc acvatic de distracţii. Fiecare hotel modernizat şi clasificat la 3 stele dispune şi de propria bază balneară, ceea ce oferă posibilitatea combinării vacanţei cu tratamentele balneare.

Din oferta de agrement a litoralului românesc face parte şi ”diving-ul” termenul sub care sunt cunoscute scufundările de agrement. Locurile preferate pentru această activitate se află în partea sudică a litoralului, acolo unde fundul nisipos şi monoton al mării este înlocuit de pietre şi plăci calcaroase. În aceste zone, scafandrii pot întâlni un ecosistem bogat în alge, crabi şi peşti, dar şi epave ale unor nave scufundate. Oferta de agrement a litoralului este completată de salturi cu paraşuta şi de zboruri de agrement la bordul avioanelor uşoare sau elicopterelor, zona survolată putând include chiar şi fascinanta Deltă a Dunării. Fiecare staţiune dispune de câte un parc de distracţii, de terase şi restaurante cu specific, de cluburi şi discoteci, de terenuri de sport, oferind perspectiva unei vacanţe agreabile pe litoralul românesc al Mării Negre.

Delta Dunării

Delta Dunării - un paradis natural, se întinde la vărsarea Dunării în Marea Neagră, acolo unde fluviul îşi încheie lunga călătorie de 2.860 km de la izvoarele din Munţii Pădurea Neagră din Germania. Secole de-a rândul, suprafaţa Deltei s-a extins datorită mâlului adus de fluviu, formându-se astfel o reţea de canale, de lacuri, de insule acoperite cu stuf, de păduri, de păşuni şi de dune de nisip care acum acoperă o suprafaţă de aproape 5.640 kmp.

Delta Dunării a fost declarată Rezervatie a Biosferei în august 1990. Unele zone din interiorul ei beneficiază de mult timp de statutul de rezervaţie. De exemplu, Letea, o pădure cu plante agăţătoare precum lianele şi cu stejari cu forme ciudate, crescuţi pe sol nisipos, a fost declarată rezervaţie naturală în anul 1938. De asemenea, în 1972, zona Roşca -Buhaiova a fost declarată rezervaţie datorită unei importante colonii de pelicani care îşi făcuse obiceiul de a petrece aici sezonul cald.

Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, obiectiv de interes major din patrimoniul mondial UNESCO, cuprinde şi complexul lagunar Razim-Sinoe şi se întinde pe o suprafaţă de 580 mii de hectare. În Delta Dunării întâlnim cea mai mare zonă compactă de stufărişuri de pe planetă, întinsă pe 1.560 kilometri pătraţi.

Aici pot fi întâlnite 331 specii de păsări, 9 dintre acestea fiind declarate monumente ale naturii. În Delta Dunării se află cea mai mare parte a populaţiei europene de pelican comun (Pelecanus onocrotalus), care numără circa 8 mii de exemplare, 60% din populaţia mondială de cormoran pitic (Phalacrocorax pygmaeus), 50% din populaţia mondială de gâscă cu gât roşu (Branta ruficollis).

Adevărate rarităţi sunt vulturul codalb (Haliaeetus albicilla) şi şoimul dunărean (Falco cherrug) Sanctuar al florei şi faunei, Delta s-a format între cele trei braţe ale Dunarii: Chilia, Sulina şi Sf. Gheorghe .

În ceea ce priveşte infrastructura turistica, în multe localităţi din Delta Dunării au apărut pensiuni turistice, unele dintre ele amenajate chiar în gospodăriile tradiţionale. Acestor pensiuni care oferă vizitatorilor condiţii din ce în ce mai bune, li se adaugă hotelurile plutitoare care asigură confortul unui structuri de cazare de 3 sau chiar de 4 stele, sate de vacanţă, amenajate la Roşu şi la Gura Portiţei, dar şi structuri de cazare moderne, de tip hotel.

Punctul de plecare pentru o aventură în Delta Dunării este de obicei Tulcea, un oraş aproape la fel de vechi ca şi Roma, situat în apropiere de locul unde Dunărea se desparte în cele trei braţe principale, deci unde începe lunca. În Tulcea veţi găsi hoteluri moderne şi muzee de ştiinte naturale ale Deltei. Oraşul se află la o distanţă de 71 km (45 de mile) de Sulina, o aşezare aproape la fel de veche, aflată la celălalt capăt al braţului Sulina. Între aceste două puncte se pot face croaziere în timpul cărora turiştii pot admira, de pe confortabilele punţi ale vaporaşelor, flora, fauna şi satele Deltei.

În judeţul Tulcea există 9 muzee care compun împreună Institutul de Cercetări Eco-Muzeale, cea mai importantă instituţie de cultură din această parte a ţării. Vizitatorul poate percepe aici o multitudine de aspecte privind arta, etnografia, istoria şi arheologia.

Valea Prahovei
La aproximativ două ore de Bucureşti, cu o varietate mare de pârtii de schi, Valea Prahovei îi aşteaptă pe iubitorii acestui sport, cu o ofertă de sezon din ce în ce mai diversificată de la an la an. Este cea mai bine dezvoltată zonă montană din România şi despre staţiuni cu pârtii de toate gradele de dificultate, de la cele de începători, la cele de competiţie.

Dintre aceste staţiuni, Sinaia oferă cel mai bun schi de altitudine (la 2000 m) de pe valea Prahovei. Oferta este variată şi pentru toate categoriile de schiori sau snowboarderi, totalizând aproximativ 10.5 km de pârtie amenajată şi semnalizată. Sinaia are un total de opt pârtii, de dificultăţi diferite. Astfel, începătorii se pot bucura de o zi pe schiuri în valea Dorului, pe pârtia Valea Soarelui, care este de dificultate uşoară spre medie. Schiorii şi snowboarderii avansaţi au la dispoziţie pârtiile din dreapta şi din stânga telescaunului din Valea Dorului, care sunt de dificultate medie. O variantă deservită de teleschi este pârtia Scândurar, de dificultate medie. Toate aceste pârtii sunt situate în partea vestică a masivului Bucegi, la o altitudine de 1800-2000 m.
În zilele cu soare, Valea Dorului este un loc ideal unde vă puteţi bucura atât de zapadă, cât şi de soare. În Valea Dorului se află cabane, care sunt un excelent loc unde vă puteţi relaxa între turele de schi şi eventual sta la plajă. Versantul estic al Masivului Bucegi din zona Sinaia oferă cele mai dificile şi spectaculoase pârtii de pe Valea Prahovei.
Valea Prahovei, ca zonă turistică, îşi are începuturile în a doua jumătate a secolului al 19-lea şi se datorează construirii Castelului Peleş la Sinaia şi stabilirii aici a reşedinţei de vară a regelui României, Carol I (1866-1914). De atunci, interesul pentru oraşele montane a crescut, ele transformându-se în timp în staţiuni. Peleşul are şi o sală de teatru, cu o mică scenă şi 60 de locuri, plus loja regală. Castelul avea dotări foarte moderne pentru epoca în care a fost construit. De exemplu, plafonul de sticlă al holului de onoare este mobil, putând fi acţionat de un motor electric, iar încă din 1883 castelul are încălzire centrală.

Următoarea staţiune după Sinaia, situată între Munţii Bucegi şi Munţii Baiului, la circa 135 km de Bucureşti, este Buşteni. Pârtia Kalinderu este situată la poalele Caraimanului, într-un cadru natural de excepţie. Are o lungime de 1300 de metri si o diferenţă de nivel de 300 metri. Este deservită de un telescaun foarte modern, fiind locul ideal pentru cei ce vor sa-şi perfecţioneze tehnica de schi sau snowboard. Deasemenea, Kalinderu beneficiază şi de instalaţie de zăpadă artificială.

În Predeal, o altă staţiune faimoasă, sunt cinci pârtii ce totalizează 7, 2 km. Pârtiile sunt deservite de un telescaun express de patru locuri şi un teleschi. Partea de sosire a pârtiei Clabucet este şi o zonă de şcoală de schi, fiind dotată cu un babylift. Zona Clăbucet Sosire este dotată cu instalaţie de nocturnă şi de zăpadă artificială, cele două teleschiuri fiind, deasemenea, luminate. Zona de sosire a pârtiei Clăbucet-variantă se doreşte a fi un “winter park” pentru snowboard.

Munţii Apuseni

Când vorbim de Munţii Apuseni, atracţii naturale înseamnă în primul rând extrem de multe peşteri.Aici găsim cele mai multe peşteri din România, peste 400. Unele sunt deschise publicului şi pot fi vizitate cu ghid, altele se adresează celor care vor să se aventureze în necunoscut, iar o parte dintre acestea sunt situri de cercetare ştiinţifică.

Aici este extraordinara şi cea mai bine amenajată peşteră turistică din România şi poate printre cele mai deosebite din România, Peştera Urşilor, apoi peştera de la Gheţarul de la Scărişoara. Mai pot fi întâlnite unele dintre cele mai spectaculoase peşteri ca formaţiuni şi ca peisagistică: Piatra Altarului, Peştera Micula, Farcu, Fagului, peşteri care, chiar dacă nu sunt accesibile publicului larg, sunt accesibile cercetării şi fotografilor care le pot pune în valoare.

Tot în Apuseni este cea mai mare peşteră din România şi una dintre cele mai mari din lume, Peştera Vântului, cu cei 50 de kilometric ai săi, dar şi cea mai ramificată peşteră a României – Hodobana, cele mai lungi parcursuri de râuri subterane din Europa în Peştera Ciur – Ponor şi cele mai adânci peşteri din România – Peştera din platoul Vărăşoaia.

Pentru cei care sunt amatori de drumeţie, se recomandă un circuit extraordinar care leagă Valea Arieşului de Pasul Vârtop cu coborâre pe Valea Crăiasa la Peştera Urşilor, descoperită în 1975. Aceasta este foarte cunoscută nu datorită mărimii sale, cât datorită formaţiunilor carstice şi a importantei valori paleontologice.

Parcurgând traseul subteran, amenajat modern, pot fi observate impresionante coloane deja formate, iar unele care se vor forma de-abia după sute de mii de ani. Totodată, aici se găsesc relicve ale ursului de peşteră, dispărut acum 15.000 de ani, ale leului de peşteră, care sunt în momentul de faţă cercetate atât de instituţiile româneşti, cât şi de cele din Europa, în cadrul unui program foarte amplu.

Munţii Apuseni sunt recomandaţi pentru nenumăratele forme de turism care se pot practica aici, începând cu călăria pentru că zona este excelentă pentru a fi descoperită cu calul şi cu atelajele, apoi cu drumeţiile combinate cu vizite la diverse atracţii naturale cum ar fi peşterile, platourile carstice, cheile, canioanele.

Programele culturale acoperă câteva zone etnografice deosebite în vederea identificării unor elemente unice pe care le au Munţii Apuseni, precum lucrul în lemn pe care îl practică moţii, la împistritul ouălor care este singular în zona Transilvaniei, în zona Roşia Râmetea, la bisericile de lemn care sunt la fel de frumoase ca şi cele din Maramureş.

În timpul iernii sunt programe de schi, sănii trase de câini, un element inedit în Apuseni, o zonă excelentă pentru un astfel de sport şi în acelaşi timp activitate de recreere.
Cei interesaţi de faună şi de floră pot găsi aici o mulţime de arii naturale protejate. Aici poate fi observată acvila de munte, una dintre cele mai frumoase păsări pe care le are România în prezent, care se regăseşte în Munţii Trascău şi în Pădurea Craiului. De asemenea, pot fi văzute plante carnivore, care se pot găsi în anumite mlaştini de altitudine şi care pot fi identificate cu ajutorul unor ghizi specializaţi.

Ţara Moţilor este un areal geografic care are ca punct central Valea Arieşului. Aceasta se întinde în zona centrală a munţilor Apuseni. Aici găsim comunităţi caracterizate printr-un grad ridicat de arhaism. Găsim oameni care au învăţat să trăiască şi să se adapteze unui mediu ostil în care iarna durează câteodată 7 luni pe an. Sunt oameni care au reuşit, prin civilizaţia lemnului pe care au creat-o şi prin minerit, să se constituie ca o populaţie total diferită de alte populaţii montane.

Totodată, sunt singurele comunităţi permanente din România şi poate chiar din Carpaţi care trăiesc la peste 1.300 de metri altitudine. Acest lucru a generat un întreg stil de viaţă care din păcate este pe cale de dispariţie, dar care este uşor de găsit în anumite locaţii mai retrase de furia turismului de masă. Viaţa unui moţ este foarte mult legată de ciclurile naturii, de anotimpuri. Iată un exemplu: lemnul cel mai bun se practică într-o anumită perioadă a anului. Moţii ştiu că pentru a-şi construi o casă sau o biserică durabilă, lemnul trebuie tăiat într-o anumită perioadă a anului, când luna este într-o anumită fază când seva arborelui nu este bogată, astfel încât lemnul să se poată usca, să fie durabil. Se ştie deja că sunt case vechi care dăinuie de peste 200 de ani şi care sunt făcute din lemne din Apuseni, prelucrate într-o manieră foarte înţeleaptă. Frumuseţea zonei este dată şi de satele răsfirate, de culmile munţilor, de fâneţele care sunt printre cele mai bine conservate din Europa, acest lucru reflectându-se şi în biodiversitatea floristică ce se regăseşte aici.
De exemplu, există o plantă numit Arnica Montană care este foarte mult utilizată în cosmetică şi în medicină şi care are cea mai bine conservată populaţie din Europa în zona munţilor Apuseni.

Maramureş
Situat în nordul României, Maramureşul este o regiune atractivă din punct de vedere turistic datorită frumuseţilor naturale, bogăţiei etnofolclorice şi ospitalităţii locuitorilor săi. Maramureşul are un întins fond forestier, precum şi un important fond de vânătoare şi de pescuit. De-a lungul secolelor, pădurile au asigurat locuitorilor Maramureşului materia primă pentru apariţia şi dezvoltarea unei adevărate “civilizaţii a lemnului.” Mărturii ale acestei civilizaţii stau bisericile din lemn şi impozantele porţi maramureşene din lemn, adevărate opere de artă populară. În afară de arta cioplitului în lemn, turiştii vor putea constata că orice gospodărie se transformă, mai ales în perioada sezonului rece, într-o ţesătorie miniaturală. În casă se produce totul, de la elementele costumului popular, purtat duminica la biserică sau la marile sărbători, la covoare, obiecte de artizanat şi la tradiţionalele cergi, albe sau cu dungi negre şi roşii.

Maramureşul este renumit mai ales, printre turiştii străini, pentru Cimitirul Vesel din Săpânţa, dar turiştii trebuie să ştie că se mai pot opri la Săpânţa şi pentru Mănăstirea Peri, despre care se spune că are cea mai înaltă biserică din lemn din Europa, cu o turlă de 72 de metri. Mănăstirea de la Bârsana este de asemenea foarte cunoscută, dar să nu uităm că în Maramureş există aproape 100 de biserici de lemn ridicate de meşteri dulgheri care şi-au desăvârşit arta cioplitului făurind aceste capodopere.

Unul dintre cele mai captivante itinerare din Maramureş este Baia Mare - Sighetu Marmaţiei, de-a lungul căruia întâlnim case, porţi de lemn bogat sculptate şi biserici de lemn cu turle înalte, create de talentaţii meşteri populari. Aici, pe Valea Marei, dacă treci pragul unei case ţărăneşti ai impresia că te afli într-un autentic muzeu de artă populară. Cea mai semnificativă este "camera mare", îmbodobită cu ţesături, obiecte de ceramică şi unelte de uz casnic, toate lucrate artistic din lemn. Satul Mara este un adevărat muzeu de artă populară în aer liber. Case, stâlpi şi porţi de lemn sculptate cu elemente tradiţionale pentru Maramureş încântă privirea. Deşi au dispărut aproape de tot din Europa, crucile de hotar şi troiţele supravieţuiesc neaşteptat de bine în Maramureş.

În zona Pietrosul Rodnei, în sudul Maramureşului istoric, staţiunea Borşa este o destinaţie foarte solicitată de amatorii sporturilor de iarnă. Borşa este, de asemenea, poarta de intrare în Parcul Naţional al Munţilor Rodnei întins pe aproape 47 de mii de hectare. În 1932 a fost creată rezervaţia naturală Pietrosul Rodnei în scopul protejării numeroaselor specii de flori şi animale de aici, unele extrem de rare. În ceea ce priveşte fauna, alături de ursul brun, râsul şi cerbul carpatin, zona a fost repopulată cu capre negre, reintroduse în 1962 şi cu marmote. Datorită structurii sale geologice, Maramureşul dispune de mai bine de o sută de izvoare minerale. Turiştii sunt aşteptaţi în staţiunile balneoclimaterice Ocna Şugatag, Coşciui, staţiuni care au deja un renume pentru diferite tratamente medicale.

Maramureşul este şi unul dintre locurile în care obiceiurile pascale s-au păstrat cel mai bine. Săptămâna Mare este dedicată curăţeniei sufletului. Oamenii merg la biserică şi se spovedesc, se împărtăşesc, dar totodată gospodinele fac curăţenie şi în casă. Bărbaţii fac curăţenie în curţi. Tot în această săptămână femeile cele mai credincioase din sat fac o curăţenia generală şi în biserică. Vinerea Mare este o zi de doliu pentru comunităţile tradiţionale maramureşene.

În Maramureş se prepară, între altele, plăcinta creaţă, mămăligă cu urdă, balmoş sau sarmale. Reţetarele tradiţionale maramureşene arată că, în zonă, sarmalele cu păsat sunt foarte apreciate mai ales de turiştii ce vin de peste hotare. Nici turtiţele de mălai, colacii împletiţi sau pogăcele nu lipsesc din orice meniu care are pretenţii de tradiţionalitate. Şi fiindcă în cultura tradiţională, maramureşeanul flămând este considerat un om nefericit, administratorii de pensiuni au obligaţia să-şi hrănească bine oaspeţii dacă vor ca aceştia să fie fericiţi şi să se reîntoarcă.

Banat
Provincie istorică situată în sud-vestul României, Banatul se întinde pe teritoriile judeţelor Caraş Severin, Timiş şi, parţial, Arad. Cel mai mare oraş al Banatului este Timişoara, cu o populaţie de circa 330 de mii de locuitori. Atestată documentar în anul 1211, Timişoara este dezvoltată şi este întărită cu ziduri în secolul al 15-lea.

Până în anul 1716, din cauza expansiunii în Europa a Imperiului Otoman, Timişoara a fost paşalâc turcesc. În următoarele două secole, Timişoara şi Banatul s-au aflat sub stăpânire austriacă. În acest interval, cetatea a fost reconstruită, râul Bega, ce traversează Timişoara, a fost asanat şi canalizat şi au fost ridicate clădiri care în zilele noastre se află pe lista monumentelor istorice.

Timişoara s-a numărat printre primele oraşe din lume care au introdus transportul în comun cu tramvaie cu cai, în anul 1869 şi primul oraş din România în care a pătruns iluminatul electric, în anul 1884.

Între numeroasele atracţii turistice ale Timişoarei menţionăm Catedrala Mitropolitană situată aproape de malul Begăi şi Opera.Trecem apoi prin Piaţa Libertăţii spre Piaţa Unirii, unde se află multe clădiri istorice, dar şi multe terase foarte frecventate în sezonul de vară.

Sunt peste 80 de hoteluri şi pensiuni în Timişoara, de la hoteluri de 4 stele până la hoteluri de 2 stele. Sunt restaurante care oferă mâncare tradiţională din Banat, precum şi mâncare internaţională, restaurante chinezeşti, italiene şi greceşti.

Timişoara nu reprezintă singura atracţie turistică a Banatului.

Staţiunea Băile Herculane are o vechime de aproximativ 2 mii de ani şi se află pe teritoriul unuia din parcurile naţionale cele mai pitoreşti din România, Parcul Naţional Domogled - Valea Cernei unde există câteva specii faunistice şi floristice protejate, rarităţi în România, precum pinul negru de Banat, vipera cu corn sau scorpionul, prea puţin întâlnit în România.

De asemenea, staţiunea Băile Herculane este o staţiune monument istoric. În staţiunea Băile Herculane există primul pod în curbă construit în Europa, podul peste râul Cerna. Staţiunea Băile Herculane a fost o staţiune imperială. Acolo şi-au purtat paşii împăratul Franz Josef sau împărăteasa Sissi pe vremea când partea de vest, Banatul şi Ardealul, făceau parte din Imperiul Austro-Ungar. Există acolo băile imperiale şi cazinoul imperial.

Alte staţiuni din Banat sunt Moneasa şi Buziaş, iar din perspectiva sporturilor de iarnă, locaţii precum Muntele Mic, Straja sau Semenic.

O altă zonă este Anina, o zonă oarecum uitată. Între Anina şi Oraviţa, pe o distanţă de aproximativ 30 de kilometric, se află una dintre cele mai pitoreşti linii de cale ferată din România. Se numeşte Semmeringul bănăţean şi este denumită după o zonă din Austria, pentru că primii colonişti care au venit în Anina au fost din Austria. Acest parcurs scurt are circa 20 de viaducte şi 14 tuneluri, este un traseu splendid.

Tot în Anina există una dintre cele mai adânci mine din Europa, este vorba de o adâncime de 1.200 de metri, unde va fi amenajat un muzeu minier.

La intrarea Dunării în România, de la Orşova până la Baziaş, este Clisura Dunării. Aici este o climă mediteraneană, sunt plante mediteraneene şi se întâlnesc, lucru rar în România, livezi de smochini. Peisajul este superb pentru că muntele este la câteva sute de metri de malurile Dunării.

În plus, la Baziaş, se mai văd încă vestigiile unui cazinou foarte vechi, vestigiile gării din Baziaş, cea mai veche linie de tren de pe teritoriul României fiind Oraviţa – Baziaş.

În Banat întâlnim multe şi diversificate muzee. Printre acestea, Muzeul locomotivelor cu aburi de la Reşiţa, un oraş cu tradiţii industriale. Este un muzeu în aer liber unde se află 16 locomotive cu abur, toate fabricate la Reşiţa, dintre care cea mai veche este din anul 1872.

Bucovina
Zonă turistică a României, situată în nord-estul ţării, Bucovina este cunoscută pentru diversitatea modurilor în care turiştii îşi pot petrece vacanţa. Bucovina este frumoasă pe ansamblul ei. Putem începe cu mănăstirile, dintre care şapte sunt monumente UNESCO şi încheia cu zona montană, unde se practică turismul activ, river rafting-ul, mountain bike sau turismul ecvestru.

Un pachet turistic de aproximativ o săptămână îmbină toate tipurile de turism pe care le întâlnim în judeţul Suceava, ponderea fiind dată de către turismul cultural. Aici vizităm Cetatea de Scaun, Muzeul Satului Bucovinean, Muzeul de Istorie a Bucovinei, Muzeul Etnografic, adăpostit în cea mai veche casă din Suceava şi Muzeul de Ştiinţe ale Naturii. Sunt recomandate şi două mănăstiri: Sf. Ioan, cunoscută şi pentru pelerinajul care are loc acolo, şi Sf. Gheorghe sau Biserica Mirăuţilor, unde erau unşi domnitorii Moldovei.

Mănăstirea Sf. Ioan de la Suceava a fost construită în anul 1514. Mii de credincioşi din toată Moldova, din Bucovina şi de peste Carpaţi sosesc aici în fiecare an, pentru a se închina Moaştelor Sf. Ioan cel Nou de la Suceava, despre care se spune că fac adevărate minuni. Pe de altă parte, Biserica Mirăuţilor, cunoscută şi sub numele de „Vechea Mitropolie a Moldovei”, este cel mai vechi locaş de cult din Suceava. Piatra de temelie a acestei bijuterii cu care se mândreşte Bucovina, a fost pusă în anul 1375. Acesta este locul în care au fost binecuvântaţi domnitorii Moldovei, până în anul 1522.

Ulterior facem turul mănăstirilor şi se recomandă cazări în teritoriu, în judeţul Suceava funcţionând peste 400 de structuri de cazare cu peste 12.000 de locuri, îndeosebi în apropierea mănăstirilor Voroneţ, Moldoviţa, Mănăstirea Humorului, Suceviţa, Putna.

Mănăstirile amintite mai sus sunt cele mai cunoscute şi fac parte din circuitul clasic. Dacă deja le-aţi văzut, iată două mănăstiri mai puţin cunoscute şi vizitate, dar deosebit de interesante. Mănăstirea Dragomirna a fost zidită între anii 1608 – 1609 parcă pentru a înfrunta înălţimile, în căutare de mai multă lumină în apropierea codrilor, umbrită de o perdea de brazi şi oglindită maiestuos în apa lacului din apropiere. A fost reşedinţa mitropoliţilor Moldovei. Pe de altă parte, maicile de la mănăstirea Probota, ridicată între anii 1530 – 1550, se mândresc cu cele mai frumoase picturi din România.  

După turul mănăstirilor, turiştii pot cunoaşte zona montană a judeţului Suceava. Este o zonă montană cu un potenţial extraordinar care include staţiunea Vatra Dornei şi masivele Rarău, Giumalău şi Călimani. Acolo sunt foarte multe trasee de drumeţie care pot fi abordate chiar şi de turistul mai comod, care vine cu familia, căruia îi place să observe natura în acelaşi timp îmbinând şi această parte mai sportivă. În staţiunea Vatra Dornei se recomandă un traseu de o zi întreagă, în Munţii Călimani. Este un traseu ecvestru până la formaţiunea calcaroasă 12 Apostoli, după care se coboară la bază.

Ansamblul megalitic de la 12 Apostoli face parte din Parcul Naţional Călimani, parc ce se întinde pe o suprafaţă de 24 mii hectare. Fiecare drumeţie montană în această zonă devine o poveste unică, a fiecărui vizitator, căci frumuseţile pe care le veţi vedea pot fi interpretate în mii de feluri. De altfel, aşa s-au născut şi numeroasele legende pe care le puteţi auzi de la localnici.

În afară de faptul că este foarte bogată pentru turişti, bucătăria bucovineană este foarte sănătoasă. Produsele sunt procurate chiar din gospodării. Nici prea sărată, nici prea piperată, cu un gust pe placul tuturor, se pare că bucovinencele păstrează cu sfinţenie secretul bucatelor, transmis din generaţie în generaţie. Chiar dacă trageţi cu ochiul în bucătărie pentru a descoperi vreun ingredient secret, tot nu veţi avea succes. Se spune că bucatele, gătite în altă parte, chiar şi cu aceeaşi reţetă, nu vor avea acelaşi gust. Totul s-ar datora aerului curat, pământurilor binecuvântate şi sufletului bucovinean. Dacă vreţi să vă convingeţi, vizitaţi pensiunile din Bucovina.

Aici, pe lângă cunoaşterea satului românesc, aveţi şi multe ocazii pentru distracţie şi odihnă activă. Mâncărurile tradiţionale româneşti, preparate de gazdele la care veţi fi cazaţi, bulzul, mămăliguţa, sărmăluţele, produsele lactate, fructele ecologice, alături de băuturi specifice vă vor da energia de care aveţi nevoie. Puteţi participa la diverse activităţi culturale şi tradiţionale: olăritul, ţesutul la război, spectacole prilejuite de diverse ocazii: târguri, festivaluri de muzică populară sau hore. În perioada marilor evenimente, Paştele, Crăciunul sau Anul Nou, când satul românesc este

 în sărbătoare, au loc diverse spectacole. Turiştii sunt invitaţi să participe la obiceiurile populare. Plimbările cu trăsura vara sau cu sania iarna, focurile de tabără, serile româneşti cu muzică populară vor aduce acea voie bună care deconectează de grijile cotidiene.

La final de sejur, intraţi într-unul dintre nenumăratele ateliere meşteşugăreşti. Ţesut, sculptură, olărit sau încondeiat de ouă, acestea sunt ocupaţii care fac ca din mâna meşterilor bucovineni să iasă adevărate opere de artă. Veţi avea astfel ocazia să luaţi cu dumneavoastră acasă o mică parte din ceea ce înseamnă Bucovina.

3. BISERICI FORTIFICATE SĂSEŞTI

În patrimoniul cultural mondial UNESCO se află 7 tipuri de monumente şi obiective culturale din România, toate fiind considerate mari atracţii turistice ale ţării noastre. Pe lista UNESCO se află 8 biserici şi mănăstiri din Bucovina, 8 biserici de lemn din Maramureş, 5 cetăţi dacice din zona Munţilor Orăştie, mănăstirea Hurezi din Oltenia, cetatea medievală a Sighişoarei, Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, satele şi bisericile fortificate săseşti din Transilvania. Din cele peste o sută de aşezări săseşti din Transilvania, pe lista UNESCO regăsim 7: Biertan, Câlnic, Dârjiu, Prejmer, Saschiz, Valea Viilor şi Viscri, toate grupate în partea sudică a Transilvaniei

Satele săseşti din Transilvania sunt specifice primelor secole ale celui de-al doilea mileniu, aşezările fiind ridicate în această zonă de graniţă, de către colonişti veniţi îndeosebi din Saxonia. Deoarece trebuia să facă faţă invaziilor turce sau tătare sau războaielor, zona centrală a aşezării, acolo unde se afla şi biserica, a fost întărită cu ziduri de apărare. Modalităţile de fortificare a bisericilor săseşti au fost diverse, astfel încât nu se poate vorbi despre un anume stil arhitectonic, ci de un stil specific fiecărei comunităţi locale. De aceea, siturile săseşti din Transilvania sunt astăzi monumente de arhitectură, unicat în Europa pentru rolul lor complex: civil, religios şi militar.

La Prejmer, localitate situată la mică distanţă de oraşul Braşov, întâlnim o biserică fortificată săsească ce datează din secolul al 13-lea şi are o particularitate extraordinară, ea conţine 272 de încăperi, cam câte familii alcătuiau pe acea vreme structura comunităţii. Orga din Prejmer, la fel de vestită ca multe alte orgi din bisericile săseşti sau din cetăţile cu biserică ale saşilor, este amintită şi în cronicile din secolul al 17-lea ca fiind una dintre cele mai vestite din Transilvania.

O altă biserică fortificată săsească se află la Viscri. Situată între oraşele Braşov şi Sighişoara, pe un deal care domină zona, biserica este prevăzută cu două centuri de ziduri şi cu 4 turnuri de apărare, dintre care unul gigantic, ridicat în anul 1494.

Viscri a revenit în atenţia turiştilor în ultimii ani datorită unor investiţii făcute şi a unor vizite făcute în această zonă de prinţul Charles. Frumuseţea Viscriului este dată de sistemul îmbinat între biserică şi fortificaţie, fiind străjuită tot în stilul germanic, de turnuri, bastioane şi guri de tragere încorporate în structura zidurilor specifice celebrilor saşi care locuiau aici. Viscri este atestată documentar şi amintită destul de târziu, deoarece ea nu a fost o cetate vestită, locuită de oameni foarte bogaţi. De-abia prin anul 1400 este cunoscută sub denumirea Alba Eclezia, iar pe la 1500 se număra printre comunele libere, lucru extraordinar, ale scaunului din Rupea. Viscri era o localitate extrem de prosperă, aici existau “51 de gospodării, 3 pastori, un dascăl şi doar 2 săraci”, potrivit documentelor.

Saschiz este o altă localitate în care întâlnim o biserică fortificată săsească. Biserica din Saschiz are forma şi turnul aproape identic cu Turnul Bisericii cu Ceas din Sighişoara. Bastioanele amintesc de arhitectura gotică, iar mai târziu ele au fost fortificate pe principiul unei clădiri în care sătenii să se poată refugia. Şi aici prinţul Charles a făcut o serie de vizite şi a fost impresionat de tradiţiile şi de modul în care se conservă o serie întreagă de produse tradiţionale. Aici pot admirate o parte din tradiţiile picturii cu modele florale din Transilvania, iar în gospodăriile ţărăneşti se mai pot întâlni celebrele lăzi de zestre şi obiecte din lemn pictate cu motive florale. Aici, la Saschiz, puteţi asculta, din când în când şi concerte de orgă pentru că orga este una dintre cele mai impresionante şi cu cele mai bune sunete, fiind o orgă de mari dimensiuni.

Bucureştiul figurează, alături de litoralul Mării Negre, Delta Dunării, Bucovina şi Maramureş, pe lista preferinţelor turiştilor străini care vizitează România. Cu o populaţie de peste 2 milioane de locuitori, Bucureştiul conduce detaşat în topul celor mai mari oraşe din România, fiind urmat, la mare distanţă, de Constanţa, care are circa 400 de mii de locuitori. Deşi este situată într-o zonă de câmpie, capitala României nu are un relief cu totul plat. Câteva coline îi văluresc suprafaţa, însă diferenţa de nivel nu depăşeşte 100 de metri. Râul Dâmboviţa străbate Bucureştiul prin centru, de la nord-vest la sud-est. Pe aceeaşi direcţie, dar spre marginea estică a oraşului, râul Colentina formează o salbă de lacuri. În perioada verii, temperaturile urcă uneori cu mult peste 30 de grade Celsius, iar iarna termometrul poate indica şi valori sub minus 15 grade. Principalele şosele pe care se intră în Bucureşti sunt prelungite de artere rutiere care ajung până în centrul oraşului, dominat de Hotelul Intercontinental. Bucureştiul are mai multe gări feroviare, cea mai mare fiind Gara de Nord. Turiştii care vin pe calea aerului sosesc, de regulă, la Aeroportul Internaţional “Henri Coanda” Otopeni, situat la 16 kilometri nord faţă de centru sau la Aeroportul Băneasa, situat, de asemenea, în partea nordică a capitalei.

Bucureştiul dispune de multe muzee interesante, de monumente istorice, de operă, teatre, restaurante dintre care unele cu specific românesc, de cafenele şi de cazinouri. Printre atracţiile capitalei României se numără Muzeul Naţional de Artă, Observatorul Astronomic, Parcul Herăstrău, Casa Poporului – în prezent Palatul Parlamentului - casele memoriale, monumentul Aviatorilor sau Arcul de Triumf.

Bucureştiul atrage atât prin frumuseţea sa prezentă şi, mai ales, viitoare, dar în special prin evenimente, prin congrese. Întradevăr, business-travel reprezintă cam 90% din traficul turistic în Bucureşti. Momente gen Festivalul Internaţional de muzică “George Enescu” reprezintă un exemplu pentru ceea ce ar trebui să se întâmple practic permament în Bucureşti. Unii turişti au tendinţe spre cultură, alţii au tendinţe spre cazinouri, alţii doresc să meargă pe jos şi să viziteze, alţii doresc să meargă prin parcuri. Atracţia turistică numărul 1 a Bucureştiului este Palatul Parlamentului.

Braşov

Oraşul Braşov, situat în centrul României, este renumit pentru arhitectura medievală, dar şi pentru multitudinea evenimentelor culturale care au loc aici. O săptămâna petrecută în Braşov poate satisface gusturile oricărui turist, indiferent cât de pretenţios ar fi acesta. Aici putem face turism cultural, shopping, putem avea o vacanţă activă practicând sporturile montane, indiferent de anotimp sau, pur şi simplu, ne putem bucura de petrecerile animate de DJ renumiţi noapte de noapte în cluburile braşovene.

Nu putem începe să vorbim despre Braşov, fără a menţiona Cetatea medievală locuită a Braşovului, care este una dintre puţinele cetăţi medievale de acest gen din Europa. Cetatea Braşovului, edificată între secolele 14 şi 17, considerată a fi una din cele mai puternice din Transilvania, păstrează numeroase vestigii care au devenit obiective de mare atracţie dintre care: bastioanele vechii fortificaţii, renumita Biserică Neagră, Casa Sfatului ce găzduieşte Muzeul de Istorie, Turnul Alb şi Turnul Negru, Bastionul Graft (care este un pod fortificat peste pârâul cu acelaşi nume), Poarta Ecaterinei şi Poarta Şchei, Cetăţuia şi nenumărate muzee.

Braşovul este plin de atracţii turistice unice, una dintre ele fiind Biserica Neagră din Braşov - edificiu de secol XVI. Biserica Neagră este cel mai mare edificiu de cult în stil gotic din sud-estul Europei. Biserica Neagră este celebră nu doar prin dimensiunile sale, ci şi prin alte lucruri: astfel, în clopotniţă, se află cel mai mare clopot din spaţiul românesc, un clopot din bronz care cântăreşte 6 tone. Biserica Neagră este cunoscută şi pentru marea sa orgă (cea mai mare din sud-estul Europei) având peste 400 de tuburi.

Un alt punct de originalitate şi unicitate este reprezentat de Strada Sforii. Aceasta este cunoscută ca fiind cea mai îngustă stradă din oraş (aproximativ 1,3 m lăţime). Se spune că ar fi cea mai îngustă din Europa şi că a fost creată în secolul al XV-lea ca o cale de acces pentru pompieri.

Modalităţile de agrement sunt variate, turistul având posibilitatea de a alege între a vizita muzeele, a face o plimbare cu autocarul supraetajat sau cu trenul de epocă “Dracula Expres” pentru cei care doresc să admire patrimoniul natural şi cultura din zona Braşov – Zărneşti.

Pentru iubitorii muntelui Braşovul poate fi punctul de plecare pentru diverse excursii în munţii Piatra Craiului, Postăvaru, Piatra Mare sau Bucegi. Importante sunt şi atracţiile naturale din jurul Braşovului.Muntele Tâmpa aparţine masivului Postăvaru şi care a ajuns să fie înconjurat de municipiul Braşov. Având o înălţime de 960 m, este declarat rezervaţie naturală. Priveliştea din vârful Tâmpei oferă o splendidă panoramă asupra oraşului, iar în zilele senine se poate vedea întreaga depresiune. O altă destinaţie, Poiana Braşov, este un cartier al municipiului Braşov, staţiune pentru sporturile de iarnă din România şi o atracţie turistică de renume internaţional. Ea dispune de 12 pârtii de schi cu grade diferite de dificultate, terenuri de sport, un lac, discoteci, baruri şi restaurante.

Braşovul este un loc unde se desfăşoară multe evenimente culturale. În aprilie are loc Festivalul Internaţional de Artă Contemporană, apoi, în prima duminică de după Paştele Ortodox, sărbătoarea Junii Braşovului. Locuitorii din Şcheii Braşovului, îmbrăcaţi în costume pitoreşti şi organizaţi în şapte grupuri, defilează călare prin oraş, după care se iau la întrecere în aruncarea buzduganelor. Luna mai este luna în care are loc Festivalul Internaţional de Artă Fotografică şi Festivalul de Jazz şi Blues. În septembrie, Braşov devine timp de o săptămână capitala europeană a muzicii pop, în Piaţa Stafului având loc Festivalul Internaţional Cerbul de Aur. La începutul lui decembrie, grupuri din toate colţurile lumii vin să ia parte la Festivalul Zăpezii.

Indiferent de anotimp, Braşovul reprezintă o destinaţie de vacanţă.O vacanţă în care fascinaţia nu se termină în stradă sau în muzee, ea poate continua şi în restaurante. Una din ofertele culinare specifice cuprinde ciorbă de salată, friptură măruntă a la Braşov şi, de ce nu, o budincă de clătite.

Sibiu

Atestat pentru prima dată în anul 1191 sub numele de Cibinium, oraşul Sibiu s-a dezvoltat într-o zonă strategică, nu departe de trecătoarea de la Turnu Roşu, de pe Valea Oltului, care face legătura dintre Muntenia şi Transilvania. Situat în sudul Transilvaniei, oraşul Sibiu are o puternică amprentă medievală. Între secolele 13 şi 16 aici au fost realizate nu mai puţin de 4 centuri de fortificaţii, iar centrul vechi al Sibiului, grupat în jurul a 3 pieţe istorice (Piaţa Huet, Piaţa Mică, Piaţa Mare), a devenit cel mai mare sit medieval din Romania, fiind limitat de urmele celei de-a 4-a centuri de fortificaţii.Vechile construcţii şi turnuri de apărare, muzeele şi spaţiile publice din centrul vechi al Sibiului reprezintă o bună parte dintre atracţiile de astăzi ale Sibiului.

Turiştii care doresc să viziteze centrul istoric al Sibiului pot pleca de la Turnul Sfatului urmând un traseu bine conturat, pe străduţele şi celelalte străzi anexe care formează Centrul istoric al Sibiului. Cele mai importante puncte ale zonei centrale sunt bisericile din Piaţa Mică, Piaţa Mare sau catedralele: Catedrala evanghelică, Biserica romano-catolică, Catedrala ortodoxă mitropolitană.

De asemenea, turiştii pot face o călătorie de câteva ore prin minunatele muzee sibiene. Complexul Naţional Muzeal ASTRA cuprinde Muzeul “Franz Binder”, unde este expusă singura mumie din România, Muzeul “Emil Sigerus” cu valoroase colecţii etnografice săseşti şi Muzeul etnografic din Dumbrava Sibiului, cel mai mare muzeu în aer liber din România cu o suprafaţă de aproape 100 de hectare. Acest ultim muzeu expune case de locuit din diferite zone ale României, unelte şi instalaţii industriale ţărăneşti, între care un număr impresionant de mori, precum şi mijloace de transport tradiţionale. De pe lista muzeelor de vizitat nu trebuie să lipsească Muzeul Brukenthal. Construită la sfârşitul secolului al 18-lea în stil baroc, clădirea care adăposteşte astăzi Galeria de Artă a Muzeului Naţional Brukenthal a servit drept reşedinţă baronului Samuel von Brukenthal (1721-1803), consilier al împărătesei Mariei Tereza şi guvernator al Transilvaniei între anii 1777 şi 1787. Provincie istorică românească, Transilvania făcea parte din Imperiul Habsburgic. Muzeul care poartă numele baronului von Brukenthal a fost inaugurat în anul 1817 şi a cuprins iniţial aproape 1.200 de picturi din colecţia sa particulară.

În casele din centrul vechi al Sibiului sunt amenajate restaurante, cafenele şi baruri, în care poate fi ascultată fie muzică populară românească, fie muzică de jazz. În zona veche a oraşului sunt, de asemenea, terase, cluburi, pensiuni şi hoteluri, amenajate în clădiri încărcate de istorie. Oraşul Sibiu dispune de aproape două mii de locuri de cazare în pensiuni şi hoteluri, marea majoritate de 3 stele. Hotelurile au propriile restaurante, însă există şi multe restaurante cu specific, unde aveţi posibilitatea de a cunoaşte, între altele, gastronomia specifică zonei Sibiului, care poartă influenţa populaţiei de origine germană şi maghiară. În meniurile restaurantelor veţi întâlni supele de pasăre şi de vită, cu găluşte sau cu tăiţei de casă. Ciorbele sunt acrite cu oţet sau cu zeamă de varză, dar există şi supe neacrite, cu multe legume şi multă carne. Des utilizat în bucătăria sibiană este tarhonul, a cărui aromă o întâlnim în ciorbele de cartofi, de fasole sau de salată. Specifice zonei sunt supa de mere şi supa de vişine, a căror reţete provin din bucătăria săsească. Din satele de oieri din Mărginimea Sibiului provin preparatele în care ingredientul principal este brânza de oaie, în special telemeaua.

Industria ospitalităţii din Sibiu este susţinută şi de oferta pensiunilor din judeţul Sibiu. În satele sibiene întâlnim gospodării tradiţionale care au fost adaptate pentru a primi turişti sau pensiuni construite special pentru a fi introduse în circuitul turistic. Situate în satele de sub munte, la ieşirea din defileul Oltului, pensiunile turistice şi agroturistice din judeţul Sibiu constituie o variantă de petrecere a unei minivacanţe. Întâlnim astfel de pensiuni în localităţi aflate într-o zonă numită Mărginimea Sibiului, care cuprinde 18 sate româneşti şi săseşti.

În multe aşezări rurale săseşti din partea sudică şi estică a Transilvaniei putem vedea sisteme de fortificaţii similare celor întâlnite în oraşul Sibiu. Biserica actualmente protestantă evanghelică din secolul 16, iniţial romano-catolică, care a împânzit această arie a Europei a avut o specificitate cu totul aparte. Practic a trebuit să devină nu numai un reper de creştinism, dar a trebuit să funcţioneze ca o cetate şi un zid de protecţie pentru Europa creştină. Aşa putem explica o arhitectură care face o simbioză între biserici romanice şi gotice cu cetăţile din aceeaşi perioadă. Ca atare, biserica-cetate din această zonă este considerată o zonă de ultimă apărare a localităţilor care, în caz de invazii dinspre răsărit, a avut în jurul bisericii o fortificaţie atât de amplă ca să protejeze comunitatea de aceste pericole. În acest sens este foarte interesant că însuşi mobilierul în aceste biserici era gândit pentru a aşeza, în funcţie de vârstă şi sex, comunitatea din localitatea respectivă, în aşa fel încât dacă zidurile cedau în jurul bisericii, biserica în sine să aibă o structură de fortificaţie şi vom găsi o biserică cu mai multă zidărie şi mai puţine ferestre decât in zona de vest a Europei.

Satele săseşti din Transilvania sunt specifice primelor secole ale celui de-al doilea mileniu, aşezările fiind ridicate în această zonă, pe atunci de graniţă, de către colonişti veniţi îndeosebi din Saxonia. Pentru cei care ajung la Sibiu, cea mai apropiată aşezare săsească, Cristian, se află la doar câţiva km. Biserica evanghelică actuală, în stil gotic, a fost construită la sfârşitul secolului al 15-lea şi este prevăzută cu două rânduri de ziduri, întărite cu turnuri.

Sighişoara

Aşezare din partea sudică a Transilvaniei, Sighişoara se remarcă prin cetatea medievală, situată pe un deal ce domină oraşul actual. Inclusă în patrimoniul cultural mondial UNESCO, cetatea Sighişoarei este locuită şi în prezent, 150 dintre casele aflate în incintă având această utilitate.

Cetatea medievală este situată pe un deal ce domină oraşul de astăzi, fiind destinată să controleze drumul de pe Valea Târnavei Mari, râul care traversează localitatea de la est la vest. Să luăm cheia cetăţii şi să pătrundem în interior utilizând intrarea principală, aflată sub Turnul cu Ceas. Descoperim case locuite şi astăzi şi străduţe care refuză să urmeze o linie dreaptă sau să respecte planul orizontal.

Sighişoara, cu vechile stradele medievale, este un oraş care musteşte de istorie şi medieval. Turiştii, români sau străini, odată ce vin în cetatea medievală, este imposibil să nu se îndrăgostească de Sighişoara, să nu îşi dorească să  revină şi cu altă ocazie, chiar dacă este un simplu weekend sau este un weekend în care se desfăşoară evenimente culturale. Primăria municipiului organizează anual câte 6 festivaluri: Festival de muzică, Festival de muzică academică, Festival de poezie, Festival al fanfarelor, Festival al comunităţilor etnice din România, dar şi cel mai important dintre toate este Festivalul Sighişoara Medievală, care se desfăşoară la sfârşitul lunii iulie. În Sighişoara te atrage tot, te atrage Turnul cu Ceas, te atrag stradelele medievale, te atrag cele 7 turnuri şi te atrag şi oamenii care încearcă să te facă să te simţi bine.

La Sighişoara se păstrează cel mai frumos şi mai bine conservat ansamblu urban medieval din Romania, cu străzi înguste, case masive din cărămidă, locuite şi în prezent, totul fiind înconjurat de  ziduri întărite cu 14 turnuri de apărare, din care astăzi se mai păstrează în stare bună doar nouă dintre ele.

Acestea poartă numele unor bresle, astfel încât pe harta turistică a cetăţii pot fi identificate Turnurile Frânghierilor, Cositorarilor, Tăbăcarilor, Cojocarilor si al Croitorilor. Cel mai înalt dintre ele este Turnul cu Ceas, cu o înălţime de 64 de metri, în prezent amenajat ca Muzeu de Istorie al oraşului şi unde se întâlnea, pe vremuri, Sfatul Comunal.

După ce vizitaţi câteva săli la care veţi ajunge urcând pe nişte scări înguste, la ultimul nivel veţi descoperi un vechi mecanism de ceas care funcţionează şi astăzi şi care pune în mişcare, pe lângă ceasul propriu-zis, şi şapte figurine din lemn. În funcţie de ziua săptămânii, în exteriorul turnului va fi expusă una dintre figurine care-i înfăţişează pe zeii păgâni: Diana, Marte, Mercur, Jupiter, Venus, Saturn şi Soarele.

De asemenea, de pe galeria din lemn utilizată odinioară pentru strajă, veţi avea posibilitatea să admiraţi atât cetatea medievală, cât şi oraşul nou.

Lângă Turnul cu Ceas se află Biserica Mănăstirii, ridicată în stil gotic în 1298 care, pe lângă valoroase obiecte de cult, deţine şi o colecţie de 35 de covoare orientale din secolele 16 şi 17. Cel mai valoros monument arhitectonic al Sighişoarei este Biserica din Deal a cărei edificare a început în anul 1345. Această biserică se remarcă prin picturile murale, prin statuetele exterioare din piatră realizate în secolul 14 şi prin strane, mai ales cele din cor, executate din lemn de tei şi decorate în relief cu forme vegetale şi cu intarsii care reprezintă turnuri de cetate.

Sighişoara a fost atestată pentru prima dată într-un document din anul 1280, iar la începutul secolului al 15-lea în mijlocul aşezării exista o fortificaţie. În secolul următor, Sighişoara devenea centru cultural, dar şi un mare centru meşteşugăresc în cadrul căruia îşi desfăşurau activitatea 19 bresle. Forma generală a cetăţii s-a păstrat în timp, astfel încât astăzi aici pot fi văzute clădiri masive, cu faţade în diferite culori. O parte din aceste clădiri se află în circuitul turistic, unele fiind amenajate ca hoteluri sau restaurante.

Sighişoreanul s-a gândit să ofere spaţii de cazare, locuri de recreere chiar şi în cetatea medievală. Sunt pensiuni, sunt hoteluri, aici în cetatea medievală. Sunt restaurante rustice unde turiştii sau cei care sunt în trecere prin Sighişoara se pot simţi bine. Sunt multe grupuri de turişti străini, iar toboşarul cetăţii îi anunţă despre ceea ce se se întâmplă aici.

Imaginaţi-vă că vă plimbaţi pe străduţele înţesate de lume şi că vă întâlniţi cu toboşarul cetăţii, însoţit de un străjer. Oprindu-se din loc în loc, toboşarul are grijă să vestească locul unde sunt organizate spectacolele şi ora de începere, încheindu-şi de fiecare dată anunţurile cu formula “Am zis!” Toboşarul poate dialoga cu vizitatorii în mai multe limbi. De la tarabele micilor comercianţi puteţi cumpăra diverse suveniruri.

Studenţi de la arte plastice vă pot face, într-un sfert de oră, portretul în creion, vă puteţi alege o armură de cavaler sau nişte haine medievale, un scut şi o sabie impresionantă şi vă puteţi fotografia astfel îmbrăcat. Dacă aţi obosit, vă puteţi aşeza la o terasă la o cafea sau la o bere. Puteţi intra, de asemenea, într-un restaurant cu specific local, în care mâncărurile poartă şi influenţa saşilor, unii dintre ei stabiliţi în partea sudică a Transilvaniei cu aproape o mie de ani în urmă.

De menţionat este faptul că, în cele trei zile ale celui mai important festival organizat aici, “Sighişoara Medievală”, cetatea este vizitată de circa 30 de mii de oameni, veniţi atât din România, cât şi din străinătate. Turiştii au ocazia să se întoarcă în timp cu câteva secole. Manifestarea aduce în atenţia publicului animaţia unei cetăţi medievale, cu muzică şi teatru stradal, cu meşteşugari şi târgoveţi, cu domniţe şi cavaleri care defilează într-o paradă a costumelor de epocă. Festivalul Sighişoara Medievală a fost iniţiat în 1992 datorită unor entuziaşti care au dorit să atragă atenţia asupra pericolului degradării cetăţii medievale, edificată la începutul secolului al 15-lea. Între timp, mai precis în 1999, Sighişoara, cel mai frumos ansamblu urban medieval din România, a fost inclus în patrimoniul cultural mondial UNESCO.

Sinaia

Un boier pe nume Mihai Cantacuzino, impresionat de ceea ce a vazut într-un pelerinaj la Ierusalim, s-a hotarât ca, la întoarcerea în Ţara Românească, să construiască în munţi şi să închine Sfintei Fecioare Maria, o mănăstire care să poarte numele Muntelui Sinai. Aceasta este Mănăstirea Sinaia care, numită şi “Catedrala Carpaţilor”, veghează din 1695 asupra văii râului Prahova, la poalele Muntelui Furnica din masivul Bucegi al Carpaţilor Meridionali.

Odată cu trecerea anilor, în jurul acestei mănăstiri s-a dezvoltat o localitate care i-a preluat numele. După construirea palatelor regale, în a doua jumătate a secolului 19, Sinaia a început să fie frecventată de familiile înstărite, venite aici pentru petrecerea vacanţei, ceea ce a condus la dezvoltarea valenţei turistice a acestei localităţi.

Sinaia este una dintre cele mai bune staţiuni de munte din România. Nu este numai un orăşel în care poţi să te plimbi pe munte sau să faci o excursie, este şi un oraş încărcat de istorie.Aici au avut loc numeroase evenimente importante şi foarte multe personalităţi din domeniile ştiinţei, culturii, artei şi politicii au locuit sau şi-au desfăşurat aici activitatea. Vorbim despre Enescu şi despre casa lui, unde a creat mai mult de jumătate din opera sa. Vorbim despre castele şi despre regalitate, foarte importantă pentru România, epoca ei fiind pregnantă în istoria ţării.

Castelele Peleş şi Pelişor sunt recunoscute în patrimoniul mondial al operelor arhitecturale. În ziua de 22 august 1875 s-a pus piatra de temelie a castelului ce urma să devină simbolul Sinaiei. Cele 170 de camere ale primului castel din Europa electrificat în întregime, adăpostesc una dintre cele mai valoroase colecţii de tablouri, precum şi săli de arme şi biblioteci cu cărţi rare. A fost reşedinţa de vară a regilor României, fiind similarul castelului Windsor pentru Regatul Unit sau Versailles, pentru Franţa. Este un monument reprezentativ pentru a doua jumătate a secolului 19 şi începutul de secol 20, castelul fiind extins şi redecorat pe perioada mai multor decenii, începând cu 1873 şi încheindu-se în 1914, la moartea regelui Carol I.

Castelul Peleş nu este numai un simbol al regalităţii române, a fost visul regelui Carol I, care vedea în regalitate noul destin al României moderne ce se raporta la standardele europene occidentale. Din punct de vedere arhitectonic şi decorativ, Peleşul este unul din cele mai importante monumente europene reprezentante ale istorismului, acel curent care de la jumătatea secolului al 19-lea s-a remarcat peste tot în Europa prin grija arheologică de respect a artefactelor sau a elementelor arhitectonice ale trecutului şi prin interpretarea lor creativă.

Castelul Pelişor completează impresia de atemporalitate ce domină Valea Peleşului. Amplasat la câteva sute de metri de Castelul Peleş, acesta trebuia sa fie mai mult un “chalet” elveţian, nicidecum un castel. Cu toate acestea, Pelişorul, cu arhitectura sa în stilul renaşterii germane, cu turlele acoperite cu ţiglă smălţuită în culori vii, cu cele 70 de camere decorate artistic, este un veritabil castel locuit permanent vara. Încă de la început, el a constituit reşedinţa prinţilor moştenitori Ferdinand şi Maria, soţia lui. Aici au crescut şi copii lor, Carol, viitor rege, Elisabeta, regina Greciei, Marioara, regina Iugoslaviei şi prinţul Nicolae.

Din 1993, vizitatorii pot vizita fostele apartamente princiare şi regale, camerele de lucru, apartamentele copiilor, atelierul de pictură al fostei regine Maria, precum şi micuţa capelă bizantină amenajată în interiorul cladirii. Recent castelul a fost reamenajat, în prezent fiind prezentate publicului camere redecorate şi piese originale sau replici pentru a recrea atmosfera anilor 1900.

Alba Iulia

Alba Iulia, un oraş încărcat de istorie. Situată în centrul ţării, aşezarea încântă călătorii prin multitudinea de monumente istorice, vestigii ale trecutului milenar. Un oraş european, modern, împărţit în oraşul de sus şi oraşul de jos. Oraşul de sus cuprinde monumentele istorice milenare, bine întreţinute, în timp ce oraşul de jos a fost construit mult mai aproape de timpurile moderne. Când vorbim de originea oraşului, vorbim despre vechea aşezare Apullum.

Cetatea bastionară din Alba Iulia a fost ridicată între anii 1714-1738, fiind considerată cea mai reprezentativă fortificaţie bastionară de tip Vauban din ţara noastră. Planul cetăţii a fost întocmit de arhitectul italian Giovanni Morando Visconti, sub conducerea generalului Stefan de Steinville, completată apoi de generalul Weiss. În incinta cetăţii se pot vedea diverse categorii de monumente aparţinând arhitecturii religioase, cele militare – cetatea bastionară din secolul al XVIII-lea şi clădirile de utilitate militară care au adăpostit garnizoana Alba Iulia, din secolul al XVIII-lea până recent. Dintre edificiile religioase, cel mai vechi şi mai cunoscut, o îngemănare a stilurilor arhitectonice romanic, gotic, renascentist, baroc este catedrala romano – catolică.

Amintim apoi mănăstirile Augustinienilor, Dominicanilor, Iezuiţilor, Franciscanilor şi a Trinitarienilor. Catedrala ortodoxă a fost edificată după marea unire a principatelor române de la 1918, tot în incinta cetăţii. Monumentul se deosebeşte prin arhitectura sa de celelalte monumente religioase prin faptul că împrumută din caracteristicile arhitecturii de la sud de Carpaţi, în special a bisericii din Târgovişte.

În cetate, printre cele mai importante sunt monumentele dedicate domnitorului Mihai Viteazul şi răscoalei de la 1784. De asemenea, în faţa porţii a III-a a cetăţii a fost ridicat în anul 1937, cu contribuţia populaţiei, un frumos obelisc închinat memoriei conducătorilor răscoalei de la 1784-1785, Horea, Cloşca şi Crişan. 

Cel mai cunoscut traseu turistic este traseul celor trei fortificaţii. Această locaţie este unică în Europa din toate punctele de vedere. În primul rând, s-au aşezat aici trei structuri militare, castrul roman, în 106 d. Ch. – după cucerirea Daciei, apoi pe aliniamentul castrului roman a fost construită cetatea medievală, iar apoi, la începutul secolului XVIII au venit austriecii, cu marea cetate de tip Vauban – Alba Carolina, care a înglobat cele două structuri anterioare. Pătrundem prin poarta fostei monetării imperiale şi ajungem în sala regală, unde putem vedea grinzile originale din brad de acum 300 de ani, trecem peste zidul roman şi peste zidul medieval şi ajungem în spaţiul militar austriac, în zona bastionului Sfântul Eugeniu, numit după numele prinţului Eugeniu de Savoya, cel care a supravegheat prima fază a construcţiei austriece. După această călătorie în timp, continuăm şi intrăm în bastionul saşilor. Un bastion medieval terminat în anul 1625, sub conducerea prinţului Gabriel Bethlen, dar denumit “al saşilor” pentru că a fost finanţat de comunitatea săsească din oraşul Sibiu.

Sunt săli de gardă care, în timp, au primit alte destinaţii: sala armelor a devenit sub austrieci, spre exemplu, o imensă brutărie unde se producea pâine pentru cei 10.000 de muncitori implicaţi în construcţia cetăţii habsburgice. Una dintre sălile atractive din punct de vedere turistic şi religios este sala Cavalerilor Templieri. O parte din bastionul saşilor a devenit, de curând, sediul comanderiei de Alba Iulia a ordinului Cavalerilor Templieri din România, comanderia Iancu de Hunedoara, personalitate istorică de însemnate a neamului românesc. Este o sală de 40-50 de metri lungime cu bolta arcuită. Acum este decorată cu simboluri templiere. Se pot vedea arme medievale, veşminte medievale există şi o armură medievală, toate cu însemnele templierilor.

Alba înseamnă aşadar o experienţă deosebită. Nu numai oraşul în sine, care prin farmecul său şi-a câştigat turişti fideli, ci tot judeţul. Aici veţi găsi cele mai multe arii naturale protejate din România - 70, floarea de colţ la cea mai joasă altitudine din ţară dar şi singurul judeţ cu teren de golf amenajat la standarde internaţionale.

Târgovişte
Între anii 1396 -1714, la Târgovişte, localitate situată în apropierea Carpaţilor sudici, a fost aşezată Curtea Domnească a Ţării Româneşti.
Complexul de monumente ce alcătuiesc Curtea Domnească reprezintă unul din cele mai importante ansambluri de arhitectură din Ţara Românească şi are o mare valoare istorică şi artistică. Îţi poţi da seama de aceasta imediat ce păşeşti prin intrarea de sub Turnul-clopotniţă, construit la sfîrşitul secolului al XVI-lea. Muzeu în aer liber, aici veţi vedea ruinele fostei cetăţi, cu împărţirea pe încăperi şi cu ziduri de la cele mai vechi, până la cele care provin de la multele consolidări şi restaurări făcute de-a lungul timpului.

Încă de la intrare veţi trece în revistă domnitorii care s-au aşezat la Curtea Domnească din Târgovişte, conferindu-i denumirea de “Cetatea celor 33 de voievozi”.
Mircea cel Bătrân, Vlad Dracul, Neagoe Basarab, Petru Cercel, Mihai Viteazul, Matei Basarab şi Constantin Brâncoveanu, sunt doar câţiva dintre cei care au trecut pe aici. Palatul avea încăperi administrative la parter, într-una din săli aveau loc judecăţile, iar etajul era destinat exclusiv familiei domnitoare.
Partea veche a curţii domneşti, construită la 1396, în vremea lui Mircea cel Bătrân, este o curte foarte mică, care cuprinde un palat, biserica veche-paraclis, dărâmată la 1802 şi rămasă în stare de ruină. Monumentul e construit la 1583, într-o perioadă în care Curtea Domnească de la Târgovişte se extinde, este o perioadă în care s-a construit alături de vechea curte din vremea lui Mircea cel Bătrân un palat mic, dar cochet, cum spun documentele. Şi această suprafaţă este lărgită, Curtea Domnească ajungând la 3 hectare, cât are muzeul astăzi.

Situat în partea de nord-vest a Curţii Domneşti, dominând întregul ansamblu de monumente de aici, Turnul Chindia a devenit emblema oraşului Târgovişte. Vizitatorul urcă cele 122 de trepte, dispuse în spirală, pe o scară îngustă şi poate admira la etajele doi şi trei fotoexpoziţia intitulată "Vlad-Ţepeş-Dracula. Legendă şi adevăr istoric".
Turnul Chindia are 27 de metri înălţime şi oferă pamorama asupra întregului oraş, o viziune frumoasă asupra Mănăstirii Dealu, asupra munţilor. Este apoi Biserica Mare Domnească, monument de secol XVI, cu pictură brâncovenească de sfârşit de secol XVII şi biserica Sfânta Vineri. 

Biserica Mare Domnească, impunătoare şi martoră a vremurilor trecute, impresionează de la prima vedere. În pronaos, în partea superioară este ceea ce a rămas din calendarul ortodox. Fiecare zi are câte o icoană mică. În naos este un element arhitectural interesant, balconul, care face ca această biserică să fie monument de arhitectură. Prezenţa lui se leagă de faptul că în Evul Mediu femeile şi copiii nu aveau voie să intre în naos. Biserica este construită foarte aproape de palat, pentru ca din apartamentele voievodale să se facă direct accesul în acest balcon, evitându-se în acest fel încălcarea interdicţiei religioase. Planul este în cruce greacă înscrisă, în Ţara Românească fiind încă trei biserici construite după acest plan. Pictura este realizată de Konstantinos, un călugăr grec, al cărui nume este menţionat în trei locuri în biserică prin semnătură autograf. El a pictat şi mănăstirea de la Horezu şi a creat şcoala românească iconografică din secolul următor.

Pe bulevardul principal al oraşului sunt dispuse Muzeul de Istorie, Muzeul de Artă şi Muzeul Poliţiei Române. Dacă expoziţia de bază a Muzeului de Istorie conţine exponate din epoca paleolitică până în 1918, Muzeul de Artă propune expoziţii temporare, pictură religioasă, artă modernă şi contemporană - Nicolae Grigorescu, Nicolae Tonitza, Sava Henţia, Ioan Andreescu, Theodor Pallady, Camil Ressu, alături de mobilier de epocă şi artă decorativă. Muzeul Poliţiei Române este singurul de acest gen din ţară şi prezintă vizitatorilor istoria şi uniformele poliţiei de-a lungul timpului.

(Radio România Internaţional)